zapt definitie

11 definiții pentru zapt

zapt sn [At: (a. 1760) URICARIUL, XX, 95 / Pl: ~uri / E: tc zapt] (Tcî) 1-2 Autoritate (4-5). 3 Posesie. 4 (Îe; d. averi, proprietăți etc.) A face ~ A-și însuși cu forța Si: a acapara, a confisca, a sechestra. 5 (Îae; d. averi, proprietăți etc.) A opri (1). 6 (Îae; d. averi, proprietăți etc.) A disciplina (1). 7 (Îae; d. averi, proprietăți etc.) A jefui.
ZAPT s. n. (Înv.; în expr.) A face (un lucru) zapt = a-și însuși (un lucru) cu forța; a confisca. – Din tc. zabit.
ZAPT s. n. (Turcism înv. în expr.) A face (un lucru) zapt = a-și însuși (un lucru) cu forța; a confisca. – Din tc. zabit.
ZAPT s. n. (Turcism învechit, în expr.) A face (un lucru) zapt = a-și însuși (un lucru) cu forța; a fura. Cum? ce va să zică: un arc de triumf furat? Atîta namilă de marmură... cum oare să o facă zapt cineva, fie măcar acela și un borfaș încoronat? ODOBESCU, S. III 71.
ZAPT s. n. (Turcism înv., în expr.) A face (un lucru) zapt = a-și însuși (un lucru) cu forța, a fura. – Tc. zapt, zabit.
zapt (înv.) s. n.
zapt s. n.
ZAPT, zápturi, s. n. 1. Administrație. 2. Confiscare, executare forțată. (din tc. zabt, cf. ngr., alb. zapti)
zapt (-turi), s. n. 1. Administrație. 2. Confiscare, executare. – Mr. zapte. – Din tc. zabt (Șeineanu, II, 385; Ronzevalle 113), cf. ngr., alb. zapti. – Der.: zapcíu, s. m. (administrator al unei regiuni, subprefect; perceptor; agent care execută hotărârile administrative sau judiciare; arg., câine), mr., megl., zaptiu, din tc. zaptci (Șeineanu, II, 384; Ronzevalle 113); zapciálă, s. f. (executare); zapcieríe, s. f. (slujba de zapciu); zapciitúră, s. f. (executare); zapcilấc, s. n. (slujba de zapciu; circumscripție administrativă); zapcií, vb. (a executa). – [9444]
zapt n. 1. od. confiscare, sechestru: s’o fac zapt OD.; 2. azi, în Oltenia, jaf. [Turc. ZABT].
zapt n., pl. urĭ (turc. nr. zapt, stăpînire, luare, administrațiune. V. zabet). Vechĭ. Stăpînire, autoritate, administrațiune: supt zaptu luĭ. A face ceva zapt, a pune mîna pe ceva, a confisca, a sechestra. A face zapt cuĭva, a-l înfrîna. Azĭ. Olt. Jaf.

zapt dex

Intrare: zapt
zapt (numai) singular substantiv neutru