zapis definitie

17 definiții pentru zapis

zápes sn vz zapis
zápis sn [At: (a. 1600) CUV. D. BĂTR. I, 100/30 / V: ~pes, (înv) sf, (reg) ~t / A și: zapís / Pl: ~e și ~uri / E: slv записъ] 1 (Îvp) Dovadă scrisă Si: act (4), certificat (1), document (1), (îrg) zapiscă (1). 2 (Înv; îs) ~ de frăție Contract. 3 (Îvr) Testament (1).
zápisă sf vz zapis
zápist sn vz zapis
ZÁPIS, zapise, s. n. (Înv.) Document, dovadă scrisă, act. – Din sl. zapisŭ.
ZÁPIS, zapise, s. n. (Înv.) Document, dovadă scrisă, act. – Din sl. zapisŭ.
ZÁPIS, zapise, s. n. (Învechit) Dovadă scrisă, document; înscris, l-a mai venit necăjitului inima la loc. Pîrcălăbia era aproape, în celălalt capăt al medeanului, și au făcut zapis. SADOVEANU, D. P. 153. Nu putu dovedi că el e proprietarul locului, căci nu avea nici un fel de zapis. CAMIL PETRESCU, O. II 89. Să fie știut, prin acest zapis de veșnică vînzare, că eu, Pepelea, am vîndut d-sale, giupînului Arvinte, casa mea ce-o am de la părinți și că am primit toți banii. ALECSANDRI, T. I 319. Între oamenii cinstiți vorba e zapis. PĂSCULESCU, L. P. 112.
ZÁPIS, zapisuri, s. n. (Înv.) Document, dovadă scrisă, act. – Slav (v. sl. zapisŭ).
zápis (înv.) s. n., pl. zápise
zápis s. n., pl. zápise
ZÁPIS s. v. act, document, dovadă, hârtie, izvor, înscris, piesă.
zápis (-se), s. n. – Document, înscris. Sl. zapisŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 228; Conev 79), cf. pisanie.
ZÁPIS ~e n. înv. Act (de vânzare sau cumpărare); document. /<sl. zapisu
zàpis n. act de cumpărare sau de vânzare (între răzeși). [Slav. ZAPISŬ, înscris].
zápis n., pl. e (vsl. za-pisŭ. V. ispisoc, opis). Rar azĭ. Contract, act scris. V. zdelcă.
zapis s. v. ACT. DOCUMENT. DOVADĂ. HÎRTIE. IZVOR. ÎNSCRIS. PIESĂ.
zapís, zapise, zapisuri, s.n. – (înv.) Document, înscris: „...care a făcut zapis cu dracul” (Bilțiu, 1999: 390). – Din sl. zapisǔ „înscris” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DLRM, DEX, MDA).

zapis dex

Intrare: zapis
zapis 1 pl. -e substantiv neutru
zapis 2 pl. -uri substantiv neutru