zapcialấc sn vz zapcilâc

zapciarlấc sn vz zapcilâc

zapcilấc sn [At: (a. 1741) URICARIUL, X, 59 / V: ~cial~, ~ciarl~, ~líc, ~cirl~ / Pl: ~uri / E: zapciu + -lâc] (Înv) 1 Zapciu (3). 2 încasare a dărilor sau a datoriilor făcând uz de forță Si: executare (14), (înv) zapcială, (înv) zapciitură.

zapcilíc sm vz zapcilâc

zapcirlấc sn vz zapcilâc

ZAPCILẤC, zapcilâcuri, s. n. (Înv.) 1. Zapcierie. 2. Zapcială. – Zapciu + suf. -lâc.

ZAPCILẤC, zapcilâcuri, s. n. (Înv.) 1. Zapcierie. 2. Zapcială. – Zapciu + suf. lâc.

ZAPCILÎ́C, zapcilîcuri, s. n. (Turcism învechit) 1. Slujba de zapciu; zapcierie. Așa s-a hotărit să intre la tocmeală, crezînd că doar l-o împăca cu un zapcilîc, o vătășie de plai, cil o isprăvnicie cel mult. GHICA, S. A. 33. Zapcilîcurile, polcovniciile de poteră și căpităniile de județ îi deteră și ele un cîștig bunicel. FILIMON, C. 191. 2. Zapcială. Cine v-a scăpat pe voi de zapcilîc, de bir, de havalele care vă topeau munca și vă uscau puterile? GANE, N. I 189.

ZAPCILẤC, zapcilâcuri, s. n. (Înv.) 1. Zapcierie. 2. Zapcială. – Din zapciu + suf. -lâc.

zapcilấc (înv.) s. n. pl. zapcilấcuri

zapcilâc s. n., pl. zapcilâcuri

ZAPCILÂC s. (înv.) zapcierie. (Funcția zapciului se numea ~.)

ZAPCILÂC s. v. executare.

zapcilâc n. 1. funcțiunea de zapciu: un zapcilâc, o vătășie de plaiu GHICA; 2. execuțiune administrativă: cine v’a scăpat de zapcilâc, de bir, de havalele? (GANE). [Derivat din zapciu].

zapcilî́c și (rar) -líc n., pl. urĭ (d. zapciŭ). Funcțiunea de zapciŭ. Fig. Iron. Execuțiune administrativă aspră.

ZAPCILÎC s. (înv.) zapcierie. (Funcția zapciului se numea ~.)

zapcilîc s. v. EXECUTARE.