zacíu sm vz zapciu

zádcă sf vz zatcă

zápcă sf vz zatcă

zapcíe sf [At: PONTBRIANT, D. / V: zăpcía / Pl: ~ii și zăpcíi / E: zapciu + -ie] 1-2 Local în care își avea sediul zapciul (2, 16) Si: (îvp) zapcierie (2-3). 3 (Înv) Subprefectură (1).

zapcií [At: NECULCE, L. 373 / V: zăpcí, zăpciá2, (înv) zăp~ / Pzi: ~ésc / E: zapciu] 1 vt (Înv; c.i. persoane) A încasa cu forța dările sau datoriile Si: a executa (16). 2-3 vi (Rar) A trăi ca un zapciu (2,16).

zapcíu sm [At: NECULCE, L. 179 / V: (Înv) zacíu, zăp~ / Pl: ~ii / E: tc *zaptçi, cf bg запция] 1 (În Evul Mediu în Țara Românească) Rang de conducător al unei plase care strângea dările. 2 Persoană care are rangul de zapciu (1) Si: (reg) zbir1 (3). 3 Funcția zapciului (2) Si: (îvp) zapcierie (1), (înv) zapcilâc (1), (îrg) zapciret. 4 Titlul zapciului (2). 5 Perioadă în care se exercită funcția de zapciu (3). 6 (Pex) Subprefect (1). 7 (Îrg; îe) A sta ~ A supraveghea și a grăbi pe cineva. 8 (Rar) Primar2. 9 (Reg) Îngrijitor de drum. 10 (Înv) Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan (1). 11 (Înv) Persoană care are gradul de zapciu (10). 12 (Înv) Funcția zapciului (11). 13 (Înv) Titlul zapciului (11). 14 (Înv) Perioadă în care se exercită funcția de zapciu (12). 15 (Înv) Agent de poliție. 16 (Înv) Persoană care are gradul de zapciu (15). 17 (Înv) Funcția zapciului (16). 18 (Înv) Titlul zapciului (16). 19 (Înv) Perioadă în care se exercită funcția de zapciu (17). 20 (Înv; pex) Jandarm. 21 (Înv; fam; prt) Om rău Si: câine (11).

zátcă sf [At: HEM 1758/2 / V: zadcă, zapcă, zât~, zet~ / Pl: ~tce și (reg) zắtci / E: bg задка] 1 (Pop; la războiul de țesut) Vergea de lemn care se introduce într-unul din capetele sulului dinapoi pentru a-l putea învârti, astfel ca urzeala să stea întinsă tot timpul Si: (pop) slobozitor. 2 (Reg) Unealtă de tors nedefinită mai îndeaproape. 3 (Reg) Bucată de lemn cu care poți azvârli. 4 (Fam; îf zâtcă) Nas.

ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

ZAPCÍU, zapcii, s. m. (Înv.) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan; persoană care avea acest grad. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Din tc. zaptiye.

ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

ZAPCÍU, zapcii, s. m. (Înv.) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan; persoană care avea acest grad. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Din tc. zaptiye.

ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. Să micșureze dăjdiile! – Să nu ne zapciască! – Să nu ne mai împlinească! – Să nu ne mai jăfuiască! NEGRUZZI, S. I 154.

ZAPCÍU, zapcii, s. m. (Învechit) 1. Cîrmuitor al unei plăși (subordonat ispravnicului). Degrabă el trămitea ispravnici, zapcii și pomojnici ca să ridice satele, să sape și să scormone sălașele de vechi cetăți. ODOBESCU, S. II 411. [Guvernatorii] tractau pe flomnii noștri ca pe niște zapcii, le trimeteau ordine scrise și verbale și-apoi să nu le fi urmat. GHICA, S. A. 30. Ispravnicii și mai cu seamă zapciii... găsiră ocaziune a jefui poporul, luînd de la săteni însutii decît li se ordona. I. IONESCU, M. 253. Văd îndat-o copiliță, Oltencuță cu ochi viu, Numai zdrențe-a ei foliță, Cum o bate un zapciu. BOLLIAC, O. 196. 2. Rang în armată; căpitan. Avantgarda se compunea din:... vel-căpitan de dorobanți cu zapciii săi. FILIMON, C. 312. 3. Funcționar polițienesc în subordine; paznic, dorobanț, sergent de stradă. De dimineață pompierii stropiseră podul, și la toate răspintenile cîte un zapciu al agiei oprea carele să nu se vîre, pînă după trecerea alaiului. NEGRUZZI, S. I 29.

ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

ZAPCÍU, zapcii, s. m. (Înv.) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată; căpitan. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Tc. zabtçi.

zapcií (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciáscă; ger. zapciínd (-ci-ind)

zapcíu s. m., art. zapcíul; pl. zapcíi, art. zapcíii (-ci-ii)

zapcií vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciésc (sil. -ci-esc), imperf. 3 sg. zapciá (sil. -ci-a); conj. prez. 3 sg. și pl. zapciáscă; ger. zapciínd (sil. -ci-ind)

zapcíu s. m., art. zapcíul; pl. zapcíi, art. zapcíii

ZAPCIÍ vb. v. executa.

ZAPCÍU s. v. agent, executor, gardian, sergent, subprefect.

ZÁTCĂ s. v. întinzător, întorcător, slobozitor.

ZÁPCĂ, zăpci, s. f. (Banat, Olt.; Var.) Zatcă. (cf. zatcă)

ZAPCIÚ, zapcii, s. m. 4. (Argou) Câine. (din tc. zaptci)

zátcă (zắtci), s. f. – Întinzător al urzelii. – Var. zapcă. Origine incertă; negreșit provenind în ultimă instanță din sl. zadĭ „înapoi”. În Banat și Olt.

ZÁTCĂ, zătci, s. f. (Banat, Olt.; La războaiele de țesut) Ansamblul firelor de urzeală din planul orizontal. (prob. din sl. zadĩ = înapoi)

A ZAPCIÍ ~ésc tranz. înv. (plăți sau datorii neachitate) A încasa prin constrângere. /Din zapciu

ZAPCÍU ~i m. înv. 1) Slujbaș care strângea datoriile și plățile neachitate. 2) Dregător însărcinat cu conducerea unei plase. 3) Agent de poliție; polițist. /<turc. zaptiye

zapcă f. V. zatcă.

zapcie f. od. subprefectura unei plăși.

zapciu m. od. 1. subprefectul unei plăși (în opozițiune cu vătaf): la ispravnic și zapciu geaba merg și geaba viu POP.; 2. agent executiv: șase zapcii pentru împliniri de bani FIL.; 3. în special, sergent de stradă: la toate răspântiile câte un zapciu al agiei opria carele... până după trecerea alaiului NEGR. [Turc. ZABTČY, administrator].

zatcă f. Tr. (și Oltenia) întinzătorul pânzei țesute. [Origină necunoscută].

zăpcì v. od. a executa pe cale administrativă, a asupri cu dări (vorbind de zapcii): să nu ne mai zăpcească NEGR. [Tras din zapciu].

2) zapciésc1 v. tr. (d. zapciŭ). Fam. Execut aspru ca să plătească. V. intr. Trăĭesc ca zapciŭ.[1]

zapcíŭ m. (turc. zabtčy, cel ce ține în disciplină, rudă cu zabit, șef. V. zapt și zabet). Vechĭ. Executor, jandarm. Ofițer. Suprefect de plasă. Azĭ. Iron. Administrator (suprefect de plasă, pomojnic) chilpirgiŭ.

zátcă f., pl. e și zătcĭ (vsl. *zadka, d. zadĭ, înapoĭ, V. zadie și nazat). Vest. Întinzător, crivea, bățu cu care pînza țesută se strînge pe sulu din ainte. – Și zapcă (ca dutcă, dupcă). V. răzuș.

zăpcésc, V. zapciesc.

zapcii vb. v. EXECUTA.

zapciu s. v. AGENT. EXECUTOR. GARDIAN. SERGENT. SUBPREFECT.

zatcă s. v. ÎNTINZĂTOR. ÎNTORCĂTOR. SLOBOZITOR.