Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru zap├órstea

PRß║ĄSLEA, pr├óslea, s. m. ╚Öi f. Fratele cel mai mic (sau sora cea mic─â) dintr-o familie, mezinul; p. gener. copil mic; prichindel. ÔÇô Din sl. pr┼şst┼ş, bg. pr─âst.
PRß║ĄSLEA s. m. Fratele cel mai mic dintr-o familie, mezinul; p. gener. copil mic; prichindel. ÔÇô Din sl. pr┼şst┼ş, bg. pr─âst.
PR├ÄSLE├ü, (rar) pr├«sle, s. m. Copilul cel mai mic dintr-o familie, ultimul n─âscut; mezin; p. ext. apelativ pentru orice copil mic; prichindel. Pr├«slea cere ceva m─âmichii ╚Öi c─âpitanul ├«l dojene╚Öte cu degetul ar─ât─âtor. BR─éTESCU-VOINE╚śTI, ├Ä. 12. Bunicile ╚Öi mumele-╚Öi luau nepo╚Ťii ╚Öi copiii cei mai mici, pr├«slele.. ├«n poal─â ╚Öi le spuneau c├«te ├«n lun─â ╚Öi ├«n soare. DELAVRANCEA, S. 217. Al mai mare s─â fi avut ╚Öapte ani╚Öori, ─âl mijlociu vreo ╚Öase ╚Öi pr├«slea vreo patru. CARAGIALE, O. III 102.
!prß║ąslea s. m. ╚Öi f., g.-d. lui prß║ąslea; pl. prß║ąslea
prâslea s. m.
PRÂSLEA s. art. v. mezin.
PRÂSLEA m. art. 1) Băiatul cel mai mic dintr-o familie; mezin. 2) Copil mic; prichindel; puradel. /cf. prâsnel
Prăslea m. în basme, feciorul cel mai mic dar cel mai voinic.
p├«╠ürslea, pr├«╠üslea ╚Öi zap├«╠ürstea (ea dift.) m., gen. al lu─ş, din ace─şa╚Ö─ş r─âd. cu n─â-p├«rst-oc, d. vsl. pr─şst┼ş, deget). Vest. Cel din urm─â copil, mezin.
prî́slea și prî́snea, V. pîrslea.
zapî́rstea, V. pîrslea.
PRÎSLEA s. art. mezin, (Olt.) urmatic, (Olt. și Transilv.) zăpîrstea (art.). (~ din familie.)

Zapârstea dex online | sinonim

Zapârstea definitie

Intrare: prâslea
zapârstea substantiv masculin invariabil (numai) singular
pârslea substantiv masculin invariabil (numai) singular
prâslea (numai) singular substantiv feminin invariabil substantiv masculin