25 definiții pentru zanganea
zanganeá sf [At: PAMFILE, J. II, 51 / Pl: ~eli / E: nct] (Reg; îcs) Zanga-~eli (sau de-a ~elile) Joc de copii la care participă numai băieți. ZĂNGĂNÍ, zăngănesc,
vb. IV.
Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la
pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. –
Tranz. Își zăngănesc armele. [
Var.:
zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] –
Zâng +
suf. -ăni.
ZÂNGĂNÍ vb. IV
v. zăngăni. ZINGĂNÍ vb. IV
v. zăngăni. ZINGHENÍ vb. IV
v. zăngăni. ZĂNGĂNÍ, zăngănesc,
vb. IV.
Intranz. (despre metale, clopote, sticlă; la
pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. ◊
Tranz. Își zăngănesc armele. [
Var.:
zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] –
Zâng +
suf. -ăni.
ZÂNGĂNÍ vb. IV
v. zăngăni. ZINGĂNÍ vb. IV
v. zăngăni. ZINGHENÍ vb. IV
v. zăngăni. ZĂNGĂNÍ, zăngănesc și zăngăn,
vb. IV.
Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; și în forma zîngăni) A produce, prin izbire sau prin lovire, un sunet metalic; a zornăi, a zdrăngăni. Aristide scoase atunci un urlet de zîngăniră geamurile. REBREANU, R. II 132. Întîia mișcare ce făcu fu de a-și lua poziția și de a-și ciocni călcîiele, ca să se auză zăngănind pintenii. BASSARABESCU, S. N. 59. Clopoțeii de la capre zăngănesc voios în cale. MACEDONSKI, O. I 86. ◊
Tranz. îngenuncheații de ieri s-au ridicat năprasnici azi, scuturîndu-și pletele, zîngănindu-și armele. SANDU, D. P. 9. Se-nserase bine. Turmele trecînd Zîngăneau vrun clopot și veneau pe rînd De la cîmp. COȘBUC, P. I 249. – Variante:
zîngăní, zingăní (SBIERA, P. 183, EMINESCU, N. 81),
zinghení (ALECSANDRI, P. II 158)
vb. IV.
ZINGĂNÍ vb. IV
v. zăngăni. ZINGHENÍ vb. IV
v. zăngăni. ZÎNGĂNÍ vb. IV
v. zăngăni. ZĂNGĂNÍ, zăngănesc,
vb. IV.
Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă) A produce, prin izbire sau prin lovire, un sunet metalic; a zornăi, a zdrăngăni. ◊
Tranz. Își zăngănesc armele. [
Var.:
zingăní, zângăní, zinghení vb. IV] – Onomatopee.
ZÂNGĂNÍ vb. IV.
v. zăngăni. ZINGĂNÍ vb. IV.
v. zăngăni. ZINGHENÍ vb. IV.
v. zăngăni. zăngăní (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. zăngănésc,
imperf. 3
sg. zăngăneá;
conj. prez. 3 să zăngăneáscă
zăngăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. zăngăneáscă ZĂNGĂNÍ vb. 1. v. zornăi. 2. a zdrăngăni. (Piese de metal ciocnite care ~.) A ZĂNGĂNÍ ~ésc 1. intranz. (despre obiecte de metal sau de sticlă) A produce un zgomot specific la lovire, la cădere sau la rostogolire; a face „zang-zang”; a zornăi; a zdrăngăni; a zurui. 2. tranz. (obiecte de metal sau de sticlă) A face să producă un zgomot specific prin ciocnire, lovire sau rostogolire; a zornăi; a zdrăngăni; a zurui. /zâng + suf. ~ăni zăngănì v. a scoate un sunet metalic, a face sgomot ciocnindu-se. [V. zang!].
zăngănésc și
zîngănésc v. intr. (ung. zengenĭ și zenegni. D. rom. poate veni alb. zangă, zăngănit. V.
zang). Sun (vorbind despre săbiĭ, pahare supțirĭ ș. a.). V. tr. Îșĭ zăngăneaŭ armele.
ZĂNGĂNI vb. 1. a zornăi, a zurui, (reg.) a zorzoi. (Lanțurile ~.) 2. a zdrăngăni. (Piese de metal ciocnite care ~.) Zanganea dex online | sinonim
Zanganea definitie
Intrare: zăngăni
zângăni conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv
zingăni conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv
zingheni conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv
zăngăni conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv
Intrare: zanganea
zanganea substantiv feminin