zamparalấc sn [At: GORJAN, H. II, 5/11 / Pl: ~uri / E: tc zamparalık] (Tcî) 1 Petrecere. 2 Desfrânare (6).

ZAMPARALẤC, zamparalâcuri, s. n. (Înv.) Petrecere, chef, destrăbălare. – Din tc. zamparalik.

ZAMPARALẤC, zamparalâcuri, s. n. (Turcism înv.) Petrecere, chef, destrăbălare. – Din tc. zamparalık.

ZAMPARALÎ́C, zamparalîcuri, s. n. (Turcism învechit) Petrecere, chef, desfrînare, libertinaj. Prăpădii mai toată averea cea părintească cu fel de fel de mișelii, adică cu zamparalîcuri, cu beții. GORJAN, H. II 5.

ZAMPARLẤC, zamparlâcuri, s. n. (Turcism inv.) Petrecere, chef, desfrânare. – Tc. zamparalık.

zamparalấc (înv.) s. n., pl. zamparalấcuri

zamparalâc s. n., pl. zamparalâcuri

zamparalâc n. desfrânare: perì din pricina zamparalâcurilor și a ticăloșiilor POP. [Turc. ZAMPARALYK].

zamparalî́c n., pl. urĭ (d. zampara maĭ degrabă de cît d. turc. zamparalyk, care nu e în dicț.). Fam. Berbantlîc, ștrengărie, chef, beție: se ținea de zamparalîcurĭ.