zamcă definitie

10 definiții pentru zamcă

zámcă sf [At: NECULCE, L. 106 / Pl: zắmci / E: pn zamek] 1 (Mol; înv) Fortificație. 2 (Reg) Noroi1 (1).
ZÁMCĂ, zămci, s. f. (în Evul Mediu, în Moldova) întăritură, construcție întărită, fortăreață, cetate. – Din rus. zamka.
ZÁMCĂ, zămci, s. f. (În evul mediu, în Moldova) Întăritură, construcție întărită, fortăreață, cetate. – Din rus. zamka.
zámcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zắmcii; pl. zămci
zámcă s. f., g.-d. art. zămcii; pl. zămci
ZÁMCĂ s. v. fortificație, întăritură.
ZÁMCĂ, zămci, s. f. ~ (din sl. zamŭkŭ, sb. zamka, rus. zamok)
zámcă (zắmci), s. f. – Fortificație. Sl. zamŭkŭ (Tiktin), cf. sb. zamka, rus. zamok. Sec. XVIII, înv.
zámcă f., pl. e și zămcĭ (vsl. zamŭkŭ, gen. zamka, îngrăditură; sîrb. zamka, laț; rus. zámok, castel). L. V. Îngrăditură de cetate: se auzeaŭ tunurile dînd din ocopurĭ și de pin zămcĭ (Nec. 2, 259). V. sancă.
zamcă s. v. FORTIFICAȚIE. ÎNTĂRITURĂ.

zamcă dex

Intrare: zamcă
zamcă substantiv feminin