zambíl sm vz zimbil

zamból sn vz zimbil

ZIMBÍL, zimbiluri, s. n. (Înv. și reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz. [Pl. și: zimbile] – Din tc. zembili.

ZIMBÍL, zimbiluri, s. n. Coș împletit din papură sau din rogoz. – Din tc. zembili.

ZIMBÍL, zimbiluri, s. n. Coș împletit din papură sau din rogoz; zambol. înclinînd plasa, pescarul o deșerta într-un zimbil de papură bine potrivit în stîngă lui. SADOVEANU, A. L. 143. Un zimbil mare... Umplîndu-l grămadă cu vîrf pînă sus, Chemă să i-l ducă un hamal la han. PANN, P. V. III 78. – Variantă: zîmbíl (STĂNOIU, C. I. 109, ALECSANDRI, T. 1356) s. n.

ZÎMBÍL s. n. v. zimbil.

ZÂMBÍL s. n. v. zimbil.

ZIMBÍL, zimbiluri, s. n. Coș împletit din papură sau din rogoz. [Var.: zâmbíl s. n.] – Tc. zembil.

zimbíl (înv., reg.) s. n., pl. zimbíluri / zimbíle

zimbíl s. n., pl. zimbíluri

ZAMBÍL, zambíluri, s. n. (Var.) Zimbil. (cf. zâmbil)

ZÂMBÍL, zâmbíluri, s. n. (Var.) Zimbil. (din tc. zembil; cf. ngr. zembíli, bg. zimbil) [și DLRLC]

zimbíl (zimbiluri), s. n. – 1. Coș împletit. – 2. (Arg.) Pălărie de paie. – Var. zambil, zembil, zîmbil. Mr. zimbil. Tc. (per.) zembil (Șeineanu, II, 390), cf. ngr. ζεμπίλι, bg. zimbil.

ZIMBÍL, zimbíluri, s. n. – 1. Coș împletit. – 2. (Arg.) Pălărie de paie. – Var. zambil, zembil, zîmbil. Mr. zimbil. Tc. (per.) zembil (Șeineanu, II, 390), cf. ngr. ζεμπίλι, bg. zimbil.

ZIMBÍL ~uri n. Coș împletit din papură sau din rogoz. /<turc. zembil

zambol n. V. zimbil: descarcă la zamboale POP.

zimbil n. coșniță de băcan: cafè martinică în zimbiluri AL. [Turc. ZEMBIL, coș de papură].

zamból, V. zimbil.

zembíl, V. zimbil.

zimbíl și zembíl n., pl. urĭ și e (turc. [d. ar.] zenbil, pop. zembil, ngr. zembili, alb. zimbile, sîrb. zembíl, bg. zimbil). Sud. Coșniță de papură de adus lucrurĭ din tîrg. – Într’o P. P. zamból, pl. oale, în rimă cu stamboale.