zalisi vt [At: (a. 1821) IORGA, S. D. VIII, 136 / Pzi: ~sésc / E: ngr ζαλίζω] A zăpăci (1).

ZALISÍ, zalisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A zăpăci. Nu vezi că amorul tău m-a zalisit? FILIMON, C. 208.

ZALISÍ, zalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A zăpăci.

ZALISÍ, zalisésc, vb. IV. Tranz. 2. A deranja, a importuna, a plictisi. (din ngr. zalízo)

zalisí (-sésc, -ít), vb. – A plictisi, a sîcîi, a obosi. Ngr. ζαλίζω (Gáldi 265). Sec. XIX, înv. Zălezi (var. zilizi), vb. (Mold., a obosi), pe care Scriban îl leagă de rut. zalizati „a se înjosi”, trebuie să fie var. aceluiași cuvînt. – Der. zălezit, s. n. (tulburare de nutriție).