zaiflic definitie

14 definiții pentru zaiflic

zaiflấc sn vz zaiflic
zaiflíc sn [At: (a. 1837) IORGA, S. D. XII, 304 / P: za-i~ / V: ~lấc / Pl: ~uri / E: tc zayıflık, zaiflik] (Înv) 1 Boală (1). 2 Indispoziție. 3 Suferință.
ZAIFLẤC, zaiflâcuri, s. n. (Înv.) Indispoziție, slăbiciune, suferință. [Pr.: za-i-] – Din tc. zayiflik.
ZAIFLẤC, zaiflâcuri, s. n. (Înv.) Indispoziție, slăbiciune, suferință. [Pr.: za-i-] – Din tc. zayiflik.
ZAIFLÎ́C, zaiflîcuri, s. n. (Învechit) Indispoziție, slăbiciune, suferință. Alții în visuri de înălțare Se plîng de-o parte cu ah și vah / Că mereu sufăr de-o boală mare. Eu unu, slavă domnului, sînt ferit de asemine zaiflîc. ALECSANDRI, T. 92.
ZAIFLẤC s. n. (Înv.) Indispoziție, suferință. – Tc. zaiflik.
zaiflấc (înv.) (za-i-flâc) s. n., pl. zaflấcuri
zaiflâc s. n. (sil. -i-flâc), pl. zaiflâcuri
ZAIFLÂC s. v. indispoziție.
ZAIFLÂC ~uri n. înv. Stare de ușoară indispoziție. [Sil. za-i-] /<turc. zayiflik
zaiflíc s.n. (înv.) indispoziție, slăbiciune, suferință.
zaiflâc n. indispozițiune: sunt ferit de zaiflâc AL. [Turc. ZAIFLYK, infirmitate].
zaiflî́c n., pl. urĭ (turc. zayiflyk). Sec. 18-19. Fam. Indispozițiune.
zaiflîc s. v. INDISPOZIȚIE.

zaiflic dex

Intrare: zaiflâc
zaiflic substantiv neutru
zaiflâc substantiv neutru
  • silabisire: za-i-flâc