Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru zaiflic

zaiflß║ąc sn vz zaiflic
zaifl├şc sn [At: (a. 1837) IORGA, S. D. XII, 304 / P: za-i~ / V: ~lß║ąc / Pl: ~uri / E: tc zay─▒fl─▒k, zaiflik] (├Änv) 1 Boal─â (1). 2 Indispozi╚Ťie. 3 Suferin╚Ť─â.
ZAIFLß║ĄC, zaifl├ócuri, s. n. (├Änv.) Indispozi╚Ťie, sl─âbiciune, suferin╚Ť─â. [Pr.: za-i-] ÔÇô Din tc. zayiflik.
ZAIFLß║ĄC, zaifl├ócuri, s. n. (├Änv.) Indispozi╚Ťie, sl─âbiciune, suferin╚Ť─â. [Pr.: za-i-] ÔÇô Din tc. zayiflik.
ZAIFL├Ä╠üC, zaifl├«curi, s. n. (├Änvechit) Indispozi╚Ťie, sl─âbiciune, suferin╚Ť─â. Al╚Ťii ├«n visuri de ├«n─âl╚Ťare Se pl├«ng de-o parte cu ah ╚Öi vah / C─â mereu suf─âr de-o boal─â mare. Eu unu, slav─â domnului, s├«nt ferit de asemine zaifl├«c. ALECSANDRI, T. 92.
ZAIFLß║ĄC s. n. (├Änv.) Indispozi╚Ťie, suferin╚Ť─â. ÔÇô Tc. zaiflik.
zaiflß║ąc (├«nv.) (za-i-fl├óc) s. n., pl. zaflß║ącuri
zaiflâc s. n. (sil. -i-flâc), pl. zaiflâcuri
ZAIFL├éC s. v. indispozi╚Ťie.
ZAIFL├éC ~uri n. ├«nv. Stare de u╚Öoar─â indispozi╚Ťie. [Sil. za-i-] /<turc. zayiflik
zaifl├şc s.n. (├«nv.) indispozi╚Ťie, sl─âbiciune, suferin╚Ť─â.
zaifl├óc n. indispozi╚Ťiune: sunt ferit de zaifl├óc AL. [Turc. ZAIFLYK, infirmitate].
zaifl├«╠üc n., pl. ur─ş (turc. zayiflyk). Sec. 18-19. Fam. Indispozi╚Ťiune.
zaiflîc s. v. INDISPOZIȚIE.

Zaiflic dex online | sinonim

Zaiflic definitie

Intrare: zaiflâc
zaiflic substantiv neutru
zaiflâc substantiv neutru
  • silabisire: za-i-fl├óc