zaiafet definitie

28 definiții pentru zaiafet

zafét sn vz zaiafet
zaiafét sn [At: AMIRAS, LET2. III, 172 / Pl: ~uri / V: (reg) zaf~, (înv; fam) ~ifét, (înv) zăefét, zăfét, zăifét, zeafét, zeefét, zeifét, ziafét, ziiafét / E: tc ziyafet] 1 (Pfm) Chef mare (cu lăutari) Si: chiolhan, ospăț. 2 (Înv; irn) Bătaie (1). 3 (Îvr; pcf) Bufet (2).
zaifét sn vz zaiafet
ZAIAFÉT, zaiafeturi, s. n. (Pop. și fam.) Chef mare (cu lăutari); ospăț, chiolhan. [Pr.: za-ia-. – Var.: ziafét, zaifét s. n.] – Din tc. ziyāfet.
ZAIFÉT s. n. v. zaiafet.
ZIAFÉT s. n. v. zaiafet.
ZAIAFÉT, zaiafeturi, s. n. Chef mare (cu lăutari); ospăț, chiolhan. [Pr.: za-ia-. – Var.: ziafét, zaifét s. n.] – Din tc. ziyäfet.
ZAIFÉT s. n. v. zaiafet.
ZIAFÉT s. n. v. zaiafet.
ZAIAFÉT, zaiafeturi, s. n. (Turcism) Petrecere (cu mîncare, băutură și lăutari); chef, ospăț. Hai la Alviță acasă! O să fie zaiafet mare. STANCU, D. 170. O altă trăsură se oprește peste drum. «Aha, și-au adus mosafiri. Au zaiafet», și-a spus țața Niculina foarte mirată. PAS, Z. I 88. Trei zile și trei nopți d-a rîndul fu veselie și zaiafet în tot cuprinsul împărăției, de bucurie c-a scăpat de zmeu. POPESCU, B. II 80. Porunci numaidecît să se întindă mese, să ospăteze pe turcul ciorbagiu. Ce mai zaiafet, ce mai chiloman... ce mai cîntece. ȘEZ. XII 38. – Variante: zaifét (M. I. CARAGIALE, C. 24, G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 111, ALECSANDRI, T. I 310), ziafét (CARAGIALE, P. 83, GHICA, S. A. 58, ALECSANDRI, T. 1248) s. n.
ZAIFÉT s. n. v. zaiafet.
ZIAFÉT s. n. v. zaiafet.
ZAIAFÉT, zaiafeturi, s. n. Chef mare (cu lăutari). [Var.: ziafét, zaifét s. n.] – Tc. ziyafet.
ZAIFÉT s. n. v. zaiafet.
ZIAFÉT s. n. v. zaiafet.
zaiafét (pop., fam.) (-ia-) s. n., pl. zaiaféturi
zaiafét s. n. (sil. -ia-), pl. zaiaféturi
ZAIAFÉT s. v. benchetuială, chef, ospăț, petrecere, praznic, prăznuire.
ziafét (-turi), s. n. – Chef, ospăț, chiohan. – Var. zai(a)fet. Mr. ziafete, megl. ziafet. Tc. (arab.) ziyafet (Roesler 592; Șeineanu, II, 389), cf. ngr. ζιαφέτι, alb., bg., sb. ziafet.
ZAIAFÉT ~uri n. Petrecere mare cu mulți oaspeți și cu lăutari; chef; banchet. /<turc. ziyafet
zaifet n. V. ziafet: la nunți ce de mai zaifeturi! AL.
ziafet n. petrecere cu ospețe: după nuntă alte ziafeturi POP. [Turc. ZYIAFET, ospăț].
zaĭafét, V. ziafet.
zaifét, V. ziafet.
ză(e)fét, V. ziafet[1].[1]
zeefét, V. ziafet.
ziafét n., pl. urĭ și e (exact ziĭafet, d. turc. ar. ziĭafet, ospitalitate). Fam. Chef, ospăț cu mare veselie. – Și zaĭafet. Vechĭ și zaĭ-, zee-, zăe- și zăfet.
zaiafet s. v. BENCHETUIALĂ. CHEF. OSPĂȚ. PETRECERE. PRAZNIC. PRĂZNUIRE.

zaiafet dex

Intrare: zaiafet
zăefet 2 pl. -e substantiv neutru
zăefet 1 pl. -uri substantiv neutru
zăfet 2 pl. -e substantiv neutru
zăfet 1 pl. -uri substantiv neutru
zeefet substantiv neutru
zaifet substantiv neutru
ziafet substantiv neutru
zaiafet substantiv neutru
  • silabisire: za-ia-fet