Dicționare ale limbii române

33 definiții pentru zahirea

zaará sf vz zaherea
zaereá sf vz zaherea
zahará sf vz zaherea
zaharé sf vz zaherea
zahareá sf vz zaherea
zaheré sf vz zaherea
zahereá sf [At: SIMION DASC., LET. 71 / V: (îrg) zaará, zae~, ~hará, ~haré, ~hareá, ~heré, ~hireá, ~hreá, (reg) zăhăr~, zeh~ / Pl: ~ele și zăhărắli / E: tc zahira, zahre] 1 (Îrg) Cantitate de alimente necesară pentru aprovizionarea armatei Si: (îrg) proviant. 2 (Îrg; pgn) Provizii alimentare Si: alimente (1). 3 (Îrg; pgn) Produse alimentare Si: (îrg) proviant. 4 (Îrg; spc) Dare, constând în alimente și mai ales în grâu, pe care țările române erau obligate să o dea oștilor otomane din cetățile raialelor sau celor aflate în expediții în regiunile apropiate. 5 (Îrg; îe) A fi în ~ A avea nevoie de provizii. 6 (Îrg; îae) A căuta provizii. 7 (Îrg) Marfă. 8 (Reg) Tain pentru vite, preparat din tărâțe de porumb, orz, sfeclă de zahăr etc. amestecat cu apă și sare. 9 (Reg; pex) Furaj (1). 10 (Înv) Cereale încinse, nepanificabile, folosite pentru obținerea rachiului.
zahireá sf vz zaherea
zahreá sf vz zaherea
ZAHAREÁ s. f. v. zaherea.
ZAHEREÁ, zaherele, s. f. (Înv.) Denumire dată proviziilor (faină, unt, miere etc.) pe care Țările Române erau obligate să le dea oștilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zahareá s. f.] – Din tc. zahire.
ZAHAREÁ, s. f. v. zaherea.
ZAHEREÁ, zaherele, s. f. (Înv.) Provizii alimentare pe care țările române erau obligate să le pună la dispoziția oștilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zahareá s. f.] – Din tc. zahire.
ZAHARÁ s. f. v. zaharea.
ZAHAREÁ, zăhărele, s. f. (Turcism învechit; și în formele zahara, zaherea) Hrană, merinde, provizii (pentru armată). Neîncetate cereri de zaherea erau cea mai mare pacoste pe care o aducea asupra țării atîrnarea ei de împărăția turcească. CAMIL PETRESCU, O. I 66. Din limanul Brăilei, porneau în răsărit corăbiile turcilor, încărcate cu zaherele strînse cu hapca de pe mănoasele noastre ținuturi. VLAHUȚĂ, R. P. 34. S-a făcut obiceiu... ase da pe fieșce an zaharea îmbelșugată din țară, la serhaturile turcești de pe malul Dunării. ODOBESCU, S. I 326. ♦ (Regional) Tain pentru vite, preparat din tărîțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. Eu vă dau... zahara de mîncare. I. CR. XI 51. – Variante: zahereá, zahará s. f.
ZAHEREÁ s. f. v. zaharea.
ZAHAREÁ, zaharele, s. f. (Turcism înv.) Hrană, provizii (pentru armată). ♦ (Reg.) Tain pentru vite preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zahereá s. f.] – Tc. zahire.
ZAHEREÁ s. f. v. zaharea.
zahareá v. zahereá
zahereá / zahareá (înv., reg.) s. f., art. zahereáua / zahareáua, g.-d. art. zaherélei / zaharélei; pl. zaheréle / zaharéle, art. zaherélele / zaharélele
zahareá v. zaherea
zahereá/zahareá s. f., art. zahereáua/zahareáua, g.-d. art. zaherélei/zaharélei; pl. zaheréle/zaharéle
ZAHEREÁ s. (IST.) (înv.) proviant. (~ pentru oștile otomane.)
ZAHEREÁ s. v. furaj, nutreț.
ZAHARÁ, zaharále, s. f. (Var., Înv.) Zaherea.
zahereá (-éle), s. f. – Provizii alimentare, tain. – Var. zahar(e)a. Mr. zaire. Tc. (arab.) zahire (Roesler 592; Șeineanu, II, 381; Lokotsch 2181), cf. ngr. ζαχερέ, alb. zaire, bg. zahare. Sec. XVIII.
zahareà f. V. zaherea.
zaherea f. 1. od. proviziune (de primăvară și toamnă): jicnița cu toată zahereaua OD.; 2. od. trimiterea obligatorie a unei proviziuni de grâne la Constantinopole: strânge zaherea de prin satele vecine GHICA; 3. azi, în Mold., tain pentru vite: zahereaua este de popușoiu de câte patru dimerlii pe zi. [Turc. ZAHIRÈ, proviant].
zahará, V. zaherea.
zaharéz v. tr. Îndulcesc cu zahăr: apă zaharată.
zahereá f., pl. ele, și zahará f. (în doc. și zahare, zahrea și zahirea, turc. [d. ar.] zahire, zehire, și [maĭ des] zahre). Vechĭ. Proviziunĭ, merinde (p. armată ș. a.): hambare, care de zaharea1. Azĭ, Est (zahará). Mîncare preparată p. vite (tărîță cu apă, sare ș. a.).[1]
ZAHEREA s. (IST.) (înv.) proviant. (~ pentru oștile otomane.)
zaherea s. v. FURAJ. NUTREȚ.

Zahirea dex online | sinonim

Zahirea definitie

Intrare: zaherea
zaara substantiv feminin
zahirea substantiv feminin
zahrea substantiv feminin
zahare substantiv feminin
zaharea substantiv feminin
zahara substantiv feminin
zaherea substantiv feminin