zaharină definitie

2 intrări

14 definiții pentru zaharină

zaharín, ~ă a [At: CR (1829), 1382/30 / V: (înv) saca~ / S și: (rar) sa~ / Pl: ~i, ~e / E: fr saccharin] (Înv) 1-2 Zaharat2 (1-2).
zaharínă sf [At: BARCIANU / Pl: ~ne / E: ger Sacharin, fr saccharine] Preparat chimic, obținut prin deshidratarea sulfamidei acidului benzoic, care se prezintă sub formă de praf cristalin, de culoare albă, puțin solubil în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decât a zahărului (1) și care, nefiind toxic și asimilabil, este întrebuințat la îndulcirea alimentelor destinate bolnavilor de diabet.
ZAHARÍNĂ s. f. Substanță organică solidă, cristalizată, greu solubilă în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decât a zahărului, netoxică și neasimilabilă, folosită ca înlocuitor al zahărului în alimentația bolnavilor de diabet. – Din fr. saccharine.
ZAHARÍNĂ s. f. Substanță organică solidă, cristalizată, greu solubilă în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decât a zahărului, netoxică și neasimilabilă, întrebuințată ca înlocuitor al zahărului în alimentația bolnavilor de diabet. – Din fr. saccharine.
ZAHARÍNĂ s. f. Derivat al acidului benzoic, foarte solubil în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decît a zahărului, întrebuințat la îndulcirea alimentelor destinate bolnavilor de diabet. Pe cînd își căuta enervai prin buzunare cutiuța cu pastile de zaharină, veni un impiegat vamal alarmat. BART, S. M. 85. Cu mare nerăbdare aștept un răspuns dulce ca zaharina. CARAGIALE, O. VII 200.
ZAHARÍNĂ s. f. Derivat al acidului benzoic, foarte solubil în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decât a zahărului, întrebuințat la îndulcirea alimentelor destinate bolnavilor de diabet. – Fr. saccharine.
zaharínă s. f. g.-d. art. zaharínei
zaharínă s. f., g.-d. art. zaharínei
ZAHARÍNĂ s.f. Produs sintetic cristalizat, alb la culoare, foarte solubil în apă, cu o putere de îndulcire mult mai mare decât a zahărului, dar fără nici o valoare nutritivă. [cf. fr. saccharine].
ZAHARÍNĂ s. f. produs sintetic cristalizat, alb, solubil în apă, cu o putere de îndulcire mult mai mare decât a zahărului, dar fără nici o valoare nutritivă. (< fr. saccharine)
ZAHARÍNĂ f. Substanță organică albă, cristalizată, mult mai dulce decât zahărul, dar lipsită de valoare nutritivă, folosită de bolnavii de diabet ca substituent al zahărului. /<fr. saccharine
zaharină f. preparat organic cunoscut în chimie sub numele de Sulfimida Benzoica: e un preparat de 300 ori mai dulce decât zahărul, cu care adesea e înlocuit.
* saharínă f., pl. e (d. lat. sáccharum, zahăr). Chim. Un derivat al aciduluĭ benzoic supt forma unuĭ praf alb cristalin care e de 300-500 de orĭ maĭ dulce de cît zahăru, dar fără nicĭ o valoare alimentară. Se absoarbe ușor și se elimină pin urină. Pentru animale nu e toxică, dar împiedică digestiunea. Se topește greŭ în apă, dar ușor în alcool. Legea oprește întrebuințarea eĭ în comerciŭ în locu zahăruluĭ. E permisă numaĭ ca medicament diabeticilor, cărora zahăru le face răŭ. Fals zah-.
*zaharínă, V. saharină.

zaharină dex

Intrare: zaharină
saharină substantiv feminin
zaharină substantiv feminin (numai) singular
Intrare: zaharin
zaharin adjectiv