Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

33 defini╚Ťii pentru zahare

zaará sf vz zaherea
zaereá sf vz zaherea
zahará sf vz zaherea
zahar├ę sf vz zaherea
zahareá sf vz zaherea
zaher├ę sf vz zaherea
zahere├í sf [At: SIMION DASC., LET. 71 / V: (├«rg) zaar├í, zae~, ~har├í, ~har├ę, ~hare├í, ~her├ę, ~hire├í, ~hre├í, (reg) z─âh─âr~, zeh~ / Pl: ~ele ╚Öi z─âh─ârß║»li / E: tc zahira, zahre] 1 (├Ärg) Cantitate de alimente necesar─â pentru aprovizionarea armatei Si: (├«rg) proviant. 2 (├Ärg; pgn) Provizii alimentare Si: alimente (1). 3 (├Ärg; pgn) Produse alimentare Si: (├«rg) proviant. 4 (├Ärg; spc) Dare, const├ónd ├«n alimente ╚Öi mai ales ├«n gr├óu, pe care ╚Ť─ârile rom├óne erau obligate s─â o dea o╚Ötilor otomane din cet─â╚Ťile raialelor sau celor aflate ├«n expedi╚Ťii ├«n regiunile apropiate. 5 (├Ärg; ├«e) A fi ├«n ~ A avea nevoie de provizii. 6 (├Ärg; ├«ae) A c─âuta provizii. 7 (├Ärg) Marf─â. 8 (Reg) Tain pentru vite, preparat din t─âr├ó╚Ťe de porumb, orz, sfecl─â de zah─âr etc. amestecat cu ap─â ╚Öi sare. 9 (Reg; pex) Furaj (1). 10 (├Änv) Cereale ├«ncinse, nepanificabile, folosite pentru ob╚Ťinerea rachiului.
zahireá sf vz zaherea
zahreá sf vz zaherea
ZAHAREÁ s. f. v. zaherea.
ZAHERE├ü, zaherele, s. f. (├Änv.) Denumire dat─â proviziilor (fain─â, unt, miere etc.) pe care ╚Ü─ârile Rom├óne erau obligate s─â le dea o╚Ötilor otomane. ÔÖŽ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din t─âr├ó╚Ťe, sfecl─â de zah─âr, sare etc.; p. ext. nutre╚Ť, furaj. [Var.: zahare├í s. f.] ÔÇô Din tc. zahire.
ZAHAREÁ, s. f. v. zaherea.
ZAHERE├ü, zaherele, s. f. (├Änv.) Provizii alimentare pe care ╚Ť─ârile rom├óne erau obligate s─â le pun─â la dispozi╚Ťia o╚Ötilor otomane. ÔÖŽ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din t─âr├ó╚Ťe, sfecl─â de zah─âr, sare etc.; p. ext. nutre╚Ť, furaj. [Var.: zahare├í s. f.] ÔÇô Din tc. zahire.
ZAHARÁ s. f. v. zaharea.
ZAHARE├ü, z─âh─ârele, s. f. (Turcism ├«nvechit; ╚Öi ├«n formele zahara, zaherea) Hran─â, merinde, provizii (pentru armat─â). Ne├«ncetate cereri de zaherea erau cea mai mare pacoste pe care o aducea asupra ╚Ť─ârii at├«rnarea ei de ├«mp─âr─â╚Ťia turceasc─â. CAMIL PETRESCU, O. I 66. Din limanul Br─âilei, porneau ├«n r─âs─ârit cor─âbiile turcilor, ├«nc─ârcate cu zaherele str├«nse cu hapca de pe m─ânoasele noastre ╚Ťinuturi. VLAHU╚Ü─é, R. P. 34. S-a f─âcut obiceiu... ase da pe fie╚Öce an zaharea ├«mbel╚Öugat─â din ╚Ťar─â, la serhaturile turce╚Öti de pe malul Dun─ârii. ODOBESCU, S. I 326. ÔÖŽ (Regional) Tain pentru vite, preparat din t─âr├«╚Ťe, sfecl─â de zah─âr, sare etc.; p. ext. nutre╚Ť, furaj. Eu v─â dau... zahara de m├«ncare. I. CR. XI 51. ÔÇô Variante: zahere├í, zahar├í s. f.
ZAHEREÁ s. f. v. zaharea.
ZAHARE├ü, zaharele, s. f. (Turcism ├«nv.) Hran─â, provizii (pentru armat─â). ÔÖŽ (Reg.) Tain pentru vite preparat din t─âr├ó╚Ťe, sfecl─â de zah─âr, sare etc.; p. ext. nutre╚Ť, furaj. [Var.: zahere├í s. f.] ÔÇô Tc. zahire.
ZAHEREÁ s. f. v. zaharea.
zahareá v. zahereá
zahere├í / zahare├í (├«nv., reg.) s. f., art. zahere├íua / zahare├íua, g.-d. art. zaher├ęlei / zahar├ęlei; pl. zaher├ęle / zahar├ęle, art. zaher├ęlele / zahar├ęlele
zahareá v. zaherea
zahere├í/zahare├í s. f., art. zahere├íua/zahare├íua, g.-d. art. zaher├ęlei/zahar├ęlei; pl. zaher├ęle/zahar├ęle
ZAHEREÁ s. (IST.) (înv.) proviant. (~ pentru oștile otomane.)
ZAHERE├ü s. v. furaj, nutre╚Ť.
ZAHARÁ, zaharále, s. f. (Var., Înv.) Zaherea.
zahere├í (-├ęle), s. f. ÔÇô Provizii alimentare, tain. ÔÇô Var. zahar(e)a. Mr. zaire. Tc. (arab.) zahire (Roesler 592; ╚śeineanu, II, 381; Lokotsch 2181), cf. ngr. ╬Â╬▒¤ç╬Á¤ü╬ş, alb. zaire, bg. zahare. Sec. XVIII.
zahareà f. V. zaherea.
zaherea f. 1. od. proviziune (de prim─âvar─â ╚Öi toamn─â): jicni╚Ťa cu toat─â zahereaua OD.; 2. od. trimiterea obligatorie a unei proviziuni de gr├óne la Constantinopole: str├ónge zaherea de prin satele vecine GHICA; 3. azi, ├«n Mold., tain pentru vite: zahereaua este de popu╚Öoiu de c├óte patru dimerlii pe zi. [Turc. ZAHIR├ł, proviant].
zahará, V. zaherea.
zahar├ęz v. tr. ├Ändulcesc cu zah─âr: ap─â zaharat─â.
zahere├í f., pl. ele, ╚Öi zahar├í f. (├«n doc. ╚Öi zahare, zahrea ╚Öi zahirea, turc. [d. ar.] zahire, zehire, ╚Öi [ma─ş des] zahre). Vech─ş. Proviziun─ş, merinde (p. armat─â ╚Ö. a.): hambare, care de zaharea1. Az─ş, Est (zahar├í). M├«ncare preparat─â p. vite (t─âr├«╚Ť─â cu ap─â, sare ╚Ö. a.).[1]
ZAHEREA s. (IST.) (înv.) proviant. (~ pentru oștile otomane.)
zaherea s. v. FURAJ. NUTREȚ.

Zahare dex online | sinonim

Zahare definitie

Intrare: zaherea
zaara substantiv feminin
zahirea substantiv feminin
zahrea substantiv feminin
zahare substantiv feminin
zaharea substantiv feminin
zahara substantiv feminin
zaherea substantiv feminin