zadie definitie

15 definiții pentru zadie

záde sf vz zadie1
zádie1 sf [At: F (1872), 338 / V: (reg) ~de / Pl: ~ii și (reg) zắdii / E: ucr зад „înapoi, în spate”] 1 (Pop) Piesă caracteristică costumului popular femeiesc din anumite regiuni, alcătuită dintr-o bucată de țesătură în formă dreptunghiulară (de care atârnă fire groase de lână sau de ață), care este purtată peste poale în față și în spate (sau numai în față, numai în spate) Si: catrință (1), fotă (3), opreg, șorț1, vâlnic, (reg) zădeancă, zăvelcă (1). 2 (Reg) Șorț1. 3 (Reg) Rochie. 4 (Reg) Șorț purtat de fierar. 5 (Trs) Năframă. 6 (Reg) Legătură în jurul gâtului la bărbați. 7 (Reg) Haină lungă, veche și ruptă.
ZÁDIE, zadii, s. f. Țesătură de lână în costumul popular țărănesc feminin din unele regiuni, decorată cu dungi late negre, alternând cu altele roșii sau portocalii și purtată peste poale, o parte în față și cealaltă în spate. – Cf. ucr. zady „înapoi, în spate”.
ZÁDIE, zadii, s. f. Țesătură de lână în costumul popular țărănesc feminin din unele regiuni, decorată cu dungi late negre, alternând cu altele roșii sau portocalii și purtată ca fustă, o parte în față și cealaltă în spate. – Cf. ucr. zady „înapoi, în spate”.
ZÁDIE, zadii, s. f. (Regional) Catrință, fotă. își suflecă poalele, își prinse-n brîu zadiile și se tîrî cît putu mai repede pînă-n uliță. REBREANU, I. 31. Și el ți-a adus... La grumazi mărgele, Pe deget inele, Brîu și-ncingălori, Zadie cu flori. COȘBUC, P. II 144. Niște zadii de mătasă Să le poarte sănătoasă Cinstita gazdă de casă. MARIAN, NA. 304.
ZÁDIE, zadii, s. f. (Reg.) Catrință, fotă; șorț. – Ucr. zadi.
zádie (pop., reg.) (-di-e) s. f., art. zádia (-di-a), g.-d. art. zádiei; pl. zádii, art. zádiile (-di-i-)
zádie s. f. (sil. -di-e), art. zádia (sil. -di-a), g.-d. art. zádiei; pl. zádii, art. zádiile (sil. -di-i-)
ZÁDIE s. v. catrință, fotă.
zádie (-ii), s. f. – Fustă populară. Sl. zadŭ „partea dinapoi”, zadĕti „a așeza” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 468; Drăganu, Dacor., I, 306).
zadie f. Mold. Tr. fota dinapoi. [Cf. slav. ZADITI, a pune pe sine (o haină)].
vî́lnic n., pl. e (vsl. *vlŭnikŭ, d. vlŭnĭenŭ, de lînă, vlŭna, lînă; bg. vŭlnĭánik, fota din apoĭ, ca ie d. lat. linea, de in. Cp. și cu vsl. vlŭninŭ, de val, d. vlŭna, val, adică „încrețită”). Olt. Trans. ș. a. Fota din apoĭ (în Trans. și zadie). V. fotă.
zádie f. (vsl. zadnyĭ, posterior, zadĭ, înapoĭ, venit, probabil, d. sîrb. orĭ rut., adică „fota posterioară”, apoĭ „fotă în general”. V. zatcă). Trans. Vîlnic, catrință, fotă în general: îșĭ prinse în brîŭ zadiile (Rebr. 36), se dăduse jos din pat și-șĭ lega zadiile (50), reveni cu copilașu în zadia eĭ din apoĭ (2, 65).
zadie s. v. CATRINȚĂ. FOTĂ.
zádie, zadii, s.f. – (reg.) Catrință. Un fel de șorțuri pe care femeile din Maramureș le poartă peste poale, în față și în spate. Țesute din lână, în patru ițe, decorate cu dungi late de diferite culori, în alternanță, care se deosebesc de la un sat la altul; „de la zadie poți cunoaște o anume femeie din ce sat este” (Bârlea, 1924). Zadiile se încing la mijloc cu baiere din lână colorată: „Mai întâi se prinde zadia din spate, mai lungă și mai îngustă, iar apoi cea din față, mai scurtă și mai lată, petrecută peste zadia din spate. Acest fel de a purta zadia este un element autohton străvechi” (Bănățeanu, 1965: 119-120). Cea mai frecventă îmbinare cromatică a dungilor este de negru cu roșu sau negru cu portocaliu. – Cf. ucr. zady „înapoi, în spate” (DEX, MDA); din sl. zadǔ „partea dinapoi”, zaděti „a așeza” (Scriban; Miklosich, Cihac, Drăganu, cf. DER).

zadie dex

Intrare: zadie
zadie substantiv feminin
  • silabisire: za-di-e