zadarnici definitie

34 definiții pentru zadarnici

zadárnic2, ~ă [At: CARTE TREB. II, 16/7 / V: zăd~, (înv) zădắr~, zedár~ / Pl: ~ici, ~ice / E: zadar2 + -nic] 1 a Care este nefolositor Si: deșert, gratuit, ineficace, ineficient, infructuos, (liv) inoperant, inutil, nefolositor, (înv) netrebnic, netrebuincios, neutil, oțios, (asr) prisoselnic, (asr) prisositor, steril, sterp, superfluu, van, zadar2 (4). 2 av Fără folos Si: degeaba, deșert, (îvp) geah, gratuit, (reg) heba, ineficace, ineficient, infructuos, (liv) inoperant, inutil, (înv) în darn, nefolositor, netrebuincios, neutil, oțios, steril, superfluu, (îvp) (de-a) surda, van, în zadar2 (3). 3 a (Înv) Vanitos. 4 a Efemer.
zadárnic1 sm [At: ARVINTE, TERM. 175 / Pl: ~ici / E: zadar1 + -nic] (Reg) Plutaș care stă pe ultima tablă a plutei.
zadarnicí v vz zădărnici
ZADÁRNIC, -Ă, zadarnici, -ce, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este fără folos, fără rost, nefolositor, inutil. 2. (Înv.) Vanitos, trufaș, îngâmfat. [Var.: zădárnic, -ă adj.] – Zadar + suf. -nic.
ZĂDÁRNIC, -Ă adj. v. zadarnic.
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.
ZADÁRNIC, -Ă, zadarnici, -ce, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este fără folos, fără rost, nefolositor, inutil. 2. (Înv.) Vanitos, trufaș, îngâmfat. [Var.: zădárnic, -ă adj.] – Zadar + suf. -nic.
ZĂDÁRNIC, -Ă adj. v. zadarnic.
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.
ZADÁRNIC, -Ă, zadarnici, -e, adj. 1. Fără rost, fără folos, fără întrebuințare, inutil. Treci, ducând o parte din tristețea lor, Un suspin, o rugă, un zadarnic dor. TOPÎRCEANU, B. 13. Nu regret c-am pierdut astfel o zadarnică avere. MACEDONSKI, O. I 9. După o muncă zadarnică de atîta vreme, după ce toată casa a fost răsturnată de zece ori... d. Lefter a căzut pe o canapea, sfărîmat de oboseală. CARAGIALE, O. I 339. (Adverbial) Valul ușor clipotind îmi aduce zadarnic aminte Sunetul glasului tău. TOPÎRCEANU, P. 45. Pe inima-mi pustie zadarnic mâna-mi țiu, Ea bate ca și cariul încet într-un sicriu. EMINESCU, O. I 71. Zadarnic printre oameni m-aș arăta zîmbind Ca soarele de toamnă prin neguri strălucind. ALECSANDRI, T. II 237. 2. (Învechit) Vanitos, încrezut, trufaș, îngîmfat. Sigismund Báthori, nestatornic și zadarnic, se trufi și se înălță cu mintea de cînd tractă și se rudi prin căsătorie cu împăratul nemțesc. BĂLCESCU, O. II 70. – Variantă: zădárnic, -ă (C. PETRESCU, A. R. 33, D. BOTEZ, P. O. 30) adj.
ZĂDÁRNIC, -Ă adj. v. zadarnic.
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A dejuca (un plan, o uneltire), a pune piedici, a face să nu se realizeze. V. sabota. Funcțiunea mea cea nouă a zădărnicit totul, împotriva așteptării tuturor. GALACTION, O. I 27. Stareț cere pe domnița. – De-asta nu mă tem. S-o ceară Cît o vrea. Am eu mijlocul care va zădărnici Toată uneltirea. DAVILA, V. V. 80. Dar rugăciunea lor a fost zădărnicită Și ploaia cea pornită De un răcoare vînt Se varsă pre pămînt. DONICI, F. 56.
ZADÁRNIC, -Ă, zadarnici, -ce, adj. 1. Fără folos, fără rost, inutil. 2. (Înv.) Vanitos, trufaș, îngâmfat. [Var.: zădárnic, -ă adj.] – Din zadar + suf. -nic.
ZĂDÁRNIC, -Ă adj. v. zadarnic.
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.
zadárnic adj. m., pl. zadarnici; f. zadárnică, pl. zadárnice
zădărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 să zădărniceáscă
zadárnic adj. m., pl. zadárnici; f. sg. zadárnică, pl. zadárnice
zădărnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. zădărniceáscă
ZADÁRNIC adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos.
ZADÁRNIC adj., adv. 1. adj. ineficace, ineficient, infructuos, inutil, nefolositor, netrebuincios, neutil, van, (livr.) inoperant, oțios, superfluu, (înv.) netrebnic, prisoselnic, prisositor, (fig.) deșert, gratuit, steril, sterp. (Eforturi ~.) 2. adv. v. degeaba.
ZĂDĂRNICÍ vb. 1. a dejuca, a împiedica, a strica. (Le-a ~ toate planurile dușmănoase.) 2. v. anihila.
A zădărnici ≠ a stimula
ZADÁRNIC ~că (~ci, ~ce) 1) și adverbial Care nu are nici un rost; în zadar; inutil. Așteptare ~că. /zădar + suf. ~ic
A ZĂDĂRNICÍ ~ésc tranz. (acțiuni, planuri etc.) A face să eșueze; a face să devină zadarnic; a împiedica; a dejuca; a contracara. /Din zadarnic
zadarnic a. și adv. în zadar.
zădărnicì v. a face iluzoriu, a dejuca.
zadárnic, -ă adj. (d. zadar). Fără folos, inútil: muncă zadarnică. Deșert, van: lucrurĭ zadarnice. Adv. În zadar: a munci zadarnic. – Și ză-.
zădárnic, V. zadarnic.
zădărnicésc v. tr. (d. zădărnic). Fac să fie zadarnic, dejoc: a zădărnici planurile cuĭva.
zadarnic adj. v. FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎNGÎMFAT. MEGALOMAN. MÎNDRU. ORGOLIOS. SEMEȚ. TRUFAȘ. ȚANȚOȘ. VANITOS.
ZADARNIC adj., adv. 1. adj. ineficace, ineficient, infructuos, inutil, nefolositor, netrebuincios, neutil, van, (livr.) inoperant, oțios, superfluu, (înv.) netrebnic, prisoselnic, prisositor, (fig.) deșert, gratuit, steril, sterp. (Eforturi ~.) 2. adv. degeaba, inutil, (înv. și pop.) geaba, surda, (Transilv.) heba, (înv.) îndarn. (~ te străduiești.)
ZĂDĂRNICI vb. 1. a dejuca, a împiedica, a strica. (Le-a ~ toate planurile.) 2. a anihila, a anula, a contracara, a împiedica, a neutraliza. (A ~ efectele nefaste ale...)
OLEUM ET OPERAM PERDIDISTI, AMICE! (lat.) ți-ai cheltuit zadarnic uleiul (din lampă) și osteneala, prietene! – Dicton latin. Se adresează autorului unei lucrări nereușite, pentru elaborarea căreia acesta a cheltuit multe nopți de veghe și multă energie.

zadarnici dex

Intrare: zadarnic (adj.)
zădarnic adjectiv
zadarnic 1 adj. adjectiv
Intrare: zădărnici
zădărnici conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: zadarnic (plutaș)
zadarnic 2 s. m. substantiv masculin admite vocativul