zadarnic definitie

21 definiții pentru zadarnic

zadárnic2, ~ă [At: CARTE TREB. II, 16/7 / V: zăd~, (înv) zădắr~, zedár~ / Pl: ~ici, ~ice / E: zadar2 + -nic] 1 a Care este nefolositor Si: deșert, gratuit, ineficace, ineficient, infructuos, (liv) inoperant, inutil, nefolositor, (înv) netrebnic, netrebuincios, neutil, oțios, (asr) prisoselnic, (asr) prisositor, steril, sterp, superfluu, van, zadar2 (4). 2 av Fără folos Si: degeaba, deșert, (îvp) geah, gratuit, (reg) heba, ineficace, ineficient, infructuos, (liv) inoperant, inutil, (înv) în darn, nefolositor, netrebuincios, neutil, oțios, steril, superfluu, (îvp) (de-a) surda, van, în zadar2 (3). 3 a (Înv) Vanitos. 4 a Efemer.
zadárnic1 sm [At: ARVINTE, TERM. 175 / Pl: ~ici / E: zadar1 + -nic] (Reg) Plutaș care stă pe ultima tablă a plutei.
ZADÁRNIC, -Ă, zadarnici, -ce, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este fără folos, fără rost, nefolositor, inutil. 2. (Înv.) Vanitos, trufaș, îngâmfat. [Var.: zădárnic, -ă adj.] – Zadar + suf. -nic.
ZĂDÁRNIC, -Ă adj. v. zadarnic.
ZADÁRNIC, -Ă, zadarnici, -ce, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este fără folos, fără rost, nefolositor, inutil. 2. (Înv.) Vanitos, trufaș, îngâmfat. [Var.: zădárnic, -ă adj.] – Zadar + suf. -nic.
ZĂDÁRNIC, -Ă adj. v. zadarnic.
ZADÁRNIC, -Ă, zadarnici, -e, adj. 1. Fără rost, fără folos, fără întrebuințare, inutil. Treci, ducând o parte din tristețea lor, Un suspin, o rugă, un zadarnic dor. TOPÎRCEANU, B. 13. Nu regret c-am pierdut astfel o zadarnică avere. MACEDONSKI, O. I 9. După o muncă zadarnică de atîta vreme, după ce toată casa a fost răsturnată de zece ori... d. Lefter a căzut pe o canapea, sfărîmat de oboseală. CARAGIALE, O. I 339. (Adverbial) Valul ușor clipotind îmi aduce zadarnic aminte Sunetul glasului tău. TOPÎRCEANU, P. 45. Pe inima-mi pustie zadarnic mâna-mi țiu, Ea bate ca și cariul încet într-un sicriu. EMINESCU, O. I 71. Zadarnic printre oameni m-aș arăta zîmbind Ca soarele de toamnă prin neguri strălucind. ALECSANDRI, T. II 237. 2. (Învechit) Vanitos, încrezut, trufaș, îngîmfat. Sigismund Báthori, nestatornic și zadarnic, se trufi și se înălță cu mintea de cînd tractă și se rudi prin căsătorie cu împăratul nemțesc. BĂLCESCU, O. II 70. – Variantă: zădárnic, -ă (C. PETRESCU, A. R. 33, D. BOTEZ, P. O. 30) adj.
ZĂDÁRNIC, -Ă adj. v. zadarnic.
ZADÁRNIC, -Ă, zadarnici, -ce, adj. 1. Fără folos, fără rost, inutil. 2. (Înv.) Vanitos, trufaș, îngâmfat. [Var.: zădárnic, -ă adj.] – Din zadar + suf. -nic.
ZĂDÁRNIC, -Ă adj. v. zadarnic.
zadárnic adj. m., pl. zadarnici; f. zadárnică, pl. zadárnice
zadárnic adj. m., pl. zadárnici; f. sg. zadárnică, pl. zadárnice
ZADÁRNIC adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos.
ZADÁRNIC adj., adv. 1. adj. ineficace, ineficient, infructuos, inutil, nefolositor, netrebuincios, neutil, van, (livr.) inoperant, oțios, superfluu, (înv.) netrebnic, prisoselnic, prisositor, (fig.) deșert, gratuit, steril, sterp. (Eforturi ~.) 2. adv. v. degeaba.
ZADÁRNIC ~că (~ci, ~ce) 1) și adverbial Care nu are nici un rost; în zadar; inutil. Așteptare ~că. /zădar + suf. ~ic
zadarnic a. și adv. în zadar.
zadárnic, -ă adj. (d. zadar). Fără folos, inútil: muncă zadarnică. Deșert, van: lucrurĭ zadarnice. Adv. În zadar: a munci zadarnic. – Și ză-.
zădárnic, V. zadarnic.
zadarnic adj. v. FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎNGÎMFAT. MEGALOMAN. MÎNDRU. ORGOLIOS. SEMEȚ. TRUFAȘ. ȚANȚOȘ. VANITOS.
ZADARNIC adj., adv. 1. adj. ineficace, ineficient, infructuos, inutil, nefolositor, netrebuincios, neutil, van, (livr.) inoperant, oțios, superfluu, (înv.) netrebnic, prisoselnic, prisositor, (fig.) deșert, gratuit, steril, sterp. (Eforturi ~.) 2. adv. degeaba, inutil, (înv. și pop.) geaba, surda, (Transilv.) heba, (înv.) îndarn. (~ te străduiești.)
OLEUM ET OPERAM PERDIDISTI, AMICE! (lat.) ți-ai cheltuit zadarnic uleiul (din lampă) și osteneala, prietene! – Dicton latin. Se adresează autorului unei lucrări nereușite, pentru elaborarea căreia acesta a cheltuit multe nopți de veghe și multă energie.

zadarnic dex

Intrare: zadarnic (adj.)
zădarnic adjectiv
zadarnic 1 adj. adjectiv
Intrare: zadarnic (plutaș)
zadarnic 2 s. m. substantiv masculin admite vocativul