zadar definitie

23 definiții pentru zadar

zadár2, ~ă [At: NEAGOE, Înv. 162/25 / V: zăd~, (înv) zed~ sn / Pl: ~uri sn, ~i, ~e a / E: slv за даръ] 1-2 sn (Îvr) Zădărnicie (1-2). 3 sn (Îlav) În ~ Zadarnic2 (2). 4 a (Înv) Zadarnic2 (1).
zadár1 sn [At: ARVINTE, TERM. / Pl: ~e, ~uri / E: ucr dal задар] (Reg) 1 Ultima tablă a plutei. 2 (Îs) ~ul întâi (sau doi) A patra (sau a cincea) tablă dintr-o plută.
ZADÁR s. n. (Înv.) Inutilitate, zădărnicie. ◊ Loc. adv. În zadar = degeaba, fără folos, zadarnic, în deșert, în van. [Var.: zădár s. n.] – Din sl. za darŭ.
ZĂDÁR s. n. v. zadar.
ZADÁR s. n. (Rar) Inutilitate, zădărnicie. ◊ Loc. adv. (Curent) În zadar = degeaba, fără folos, zadarnic, în deșert, în van. [Var.: zădár s. n.] – Din sl. za darŭ.
ZĂDÁR s. n. v. zadar.
ZADÁR s. n. (În loc. adv.) În (sau, regional, de-n) zadar = degeaba, în deșert, în van, în dam. A muncit din răsputeri și în zadar. REBREANU, R. I 168. Nepoată dragă! De-n zadar Te văd plîngînd. COȘBUC, P. I 150. Și, sărmana, s-a chinuit așa pînă despre ziuă, dar în zadar, căci împăratul parcă era dus pe ceea lume. CREANGĂ, P. 98. Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar Ș-a lui veșnică lucire s-o strivească în zadar? EMINESCU, O. I 83. ♦ (Rar ca substantiv de sine stătător) Inutilitate, deșertăciune, zădărnicie. Decît s-alungi zadarul, de-ai vrea a m-asculta, Ai soarbe picătura și lumea-ar fi a ta. ALECSANDRI, P. III 388. – Variantă: zădár (CREANGĂ, P. 284, EMINESCU, O. IV 89, ȘEZ. II 44) s. n.
ZĂDÁR s. n. v. zadar.
ZADÁR s. n. Inutilitate, zădărnicie. ◊ Loc. adv. În zadar = degeaba, în deșert, în van. [Var.: zădár s. n.] – Slav (v. sl. za darŭ).
ZĂDÁR s. n. v. zadar.
în zadár loc. adv.
zadár (rar) s. n.
în zadár loc. adv.
zadár s. n.
ZADÁR s. v. deșertăciune, inutilitate, zădărnicie.
zadár adv. – În locuțiunea în zadar: în van, inutil. Sl. za darŭ „de dar” (Miklosich, Lexicon, 153; Cihac, II, 90), cf. dar. Pentru evoluția semantică, cf. pol. zadar „de dar” și „inutil”, rom. degeaba, sp. de balde și en balde, rus. daram „dăruit” și „inutil”. – Der. zadarnic (var. Mold. zădarnic), adj. (inutil, van); zădărnici, vb. (a face inutil, a face să nu se realizeze ceva); zădărnicie, s. f. (vanitate, inutilitate).
ZADÁR n. rar Lucru inutil; inutilitate. ◊ În ~ fără rost; degeaba; zadarnic. /<sl. za daru
zadar (în) adv. fără folos: toate sunt în zadar. [Slav. ZA DARŬ, în dar]. ║ a. fig. deșert: cercarea le-i zadară AL. ║ n. golul: s’alungi zadarul AL.
zadár (în) loc. adv. (vsl. za darŭ, în dar, dăruit, adică „perdut, fără folos”). Degeaba, de pomană, fără folos: a munci în zadar. – Și ză- (vest).
2) zădár, V. zadar.
zadar s. v. DEȘERTĂCIUNE. INUTILITATE. ZĂDĂRNICIE.
a-și răci gura degeaba / de pomană / de-a surda / în zadar expr. a vorbi fără folos, a insista zadarnic / fără rezultat.
Cooperativa Munca în Zadar expr. (iron.) activitate sterilă; activitate care nu aduce profit celui care o prestează.

zadar dex

Intrare: zadar (zădărnicie)
zadar 1 sg. (numai) singular substantiv neutru
zădar (numai) singular substantiv neutru
Intrare: zadar (la plută)
zadar 2 pl. -e substantiv neutru
zadar 3 pl. -uri substantiv neutru