Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru zacon

zacón1 sn [At: PRAV. 275 / V: zăc~, zeic~ / Pl: ~oane și (reg) zăcónuri / E: slv законъ] 1-2 (Îrg) (Capitol de) lege. 3 (Îrg; pex) Poruncă. 4 (Reg) Oră fixă. 5 (Reg) Sfârșit1 (1). 6 (Reg) Chin (1).
zacón2 sn [At: N. COSTIN, L. 203 / V: zăc~, zec~, zoc~ / Pl: ~oane / E: srb zakon] (Ban; Trs) Datină (2).
zacón3 sn [At: N. COSTIN, L. I A, 11/10 / V: zăc~, zec~ / Pl: ~oane / E: pn zakon] (Înv) 1 Ordin militar de călugări. 2 Organizație de cavaleri sau similară cavalerilor.
ZACÓN s. v. datină, fel, obicei, rânduială, tradiție, uz, uzanță.
ZACÓN, zacoáne, s. n. 1. (Mold.) Ordin. 2. (Banat) Obicei, datină. (din sb. zakon)
zacón, zacoáne, s.n. (înv.) 1. lege, regulă, normă. 2. tagmă, ordin religios.
zacón n., pl. oane (vsl. bg. rus. pol. zacon). Let. Lege, regulă, datină. Ordin, tagmă religioasă.
zacon s. v. DATINĂ. FEL. OBICEI. RÎNDUIALĂ. TRADIȚIE. UZ. UZANȚĂ.

zacon definitie

zacon dex

Intrare: zacon
zacon substantiv neutru