Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru zabrac

zabrác, ~ă [At: ISPIRESCU, L. 389 / V: (reg) zavr~ sn, zăb~ a / Pl: ~uri și ~áce sn, ~áci, ~áce a / E: nct] (Înv) 1 sn Mustrare aspră Si: ocară, perdaf, (fam) săpuneală. 2 (Îe) A trage (sau a da) un ~ (cuiva) A certa pe cineva. 3 sn Primejdie (1). 4 sn (Reg) Harababură (5). 5 a (Reg; d. oameni) Care este prost îmbrăcat.
ZABR├üC s. n. (├Änv.) 1. Mustrare aspr─â; ocar─â. 2. ├Äncercare grea; primejdie. ÔÇô Cf. rus. zabrak.
ZABR├üC s. n. (├Änv.) 1. Mustrare aspr─â; ocar─â. 2. ├Äncercare grea; primejdie. ÔÇô Et. nec. Cf. rus. zabrak.
ZABR├üC s. n. (├Änvechit ╚Öi regional) Mustrare aspr─â, ocar─â. V. s─âpuneal─â, perdaf. ÔÖŽ ├Äncercare grea la care este supus cineva; primejdie. Va ├«nt├«mpina un zabrac bun. din care va sc─âpa cu fata curat─â. ISPIRESCU, L. 389. ÔÇô Variant─â: zavr├íc s. n.
ZAVRÁC s. n. v. zabrac.
ZABRÁC s. n. (Înv.) 1. Mustrare aspră; ocară. 2. Încercare grea; primejdie.
zabrác (înv.) (za-brac) s. n.
zabrác s. n. (sil. -brac)
ZABR├üC s. v. admonestare, ceart─â, certare, dojan─â, dojenire, imputare, moral─â, mustrare, observa╚Ťie, repro╚Ö.
ZABR├üC, zabr├ícuri, s. n. (din sl. zazrak┼ş [din zazrjeti = a certa])
zabr├íc (-curi), s. n. ÔÇô Mustrare, ocar─â. ÔÇô Var. zavrac. Sl. zazrak├║, de la zazrjeti ÔÇ×a se certaÔÇŁ (Scriban). Der. din rus. zabrak ÔÇ×selec╚ŤieÔÇŁ (Tiktin) sau din bg. za vrak ÔÇ×la naibaÔÇŁ (Graur, Rom., LV, 251) nu s├«nt conving─âtoare.
ZAVRÁC s. n. (Var.) Zabrac.
zabrac n. fam. săpuneală: va întâmpina un zabrac bun ISP. [Origină necunoscută].
zabrác, V. zavrac.
zavr├íc n., pl. ur─ş (vsl. zasrak┼ş, d. zazr─şeti, a oc─âr├«. V. z─âresc). Fam. Ocar─â, s─âpuneal─â: ─ş-a tras un zavrac. ÔÇô ╚śi zabrac.
zabrac s. v. ADMONESTARE. CEART─é. CERTARE. DOJAN─é. DOJENIRE. IMPUTARE. MORAL─é. MUSTRARE. OBSERVA╚ÜIE. REPRO╚ś.

Zabrac dex online | sinonim

Zabrac definitie

Intrare: zabrac (mustrare)
zabrac 4 pl. -e substantiv neutru
  • silabisire: za-brac
zabrac 3 pl. -uri substantiv neutru
  • silabisire: za-brac
zavrac substantiv neutru
zabrac 2 sg. (numai) singular substantiv neutru
  • silabisire: za-brac
Intrare: zabrac (adj.)
zabrac 1 adj. adjectiv