16 definiții pentru zabrac
zabrác, ~ă [At: ISPIRESCU, L. 389 / V: (reg) zavr~ sn, zăb~ a / Pl: ~uri și ~áce sn, ~áci, ~áce a / E: nct] (Înv) 1 sn Mustrare aspră Si: ocară, perdaf, (fam) săpuneală. 2 (Îe) A trage (sau a da) un ~ (cuiva) A certa pe cineva. 3 sn Primejdie (1). 4 sn (Reg) Harababură (5). 5 a (Reg; d. oameni) Care este prost îmbrăcat. ZABRÁC s. n. (
Înv.)
1. Mustrare aspră; ocară.
2. Încercare grea; primejdie. –
Cf. rus. zabrak. ZABRÁC s. n. (
Înv.)
1. Mustrare aspră; ocară.
2. Încercare grea; primejdie. –
Et. nec. Cf. rus. zabrak. ZABRÁC s. n. (Învechit și regional) Mustrare aspră, ocară.
V. săpuneală, perdaf. ♦ Încercare grea la care este supus cineva; primejdie. Va întîmpina un zabrac bun. din care va scăpa cu fata curată. ISPIRESCU, L. 389. – Variantă:
zavrác s. n. ZABRÁC s. n. (
Înv.)
1. Mustrare aspră; ocară.
2. Încercare grea; primejdie.
zabrác (
înv.) (za-brac)
s. n. zabrác s. n. (sil. -brac) ZABRÁC s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș. ZABRÁC, zabrácuri,
s. n. (din
sl. zazrakŭ [din zazrjeti = a certa])
zabrác (-curi), s. n. – Mustrare, ocară. –
Var. zavrac.
Sl. zazrakú, de la zazrjeti „a se certa” (Scriban).
Der. din
rus. zabrak „selecție” (Tiktin) sau din
bg. za vrak „la naiba” (Graur, Rom., LV, 251) nu sînt convingătoare.
ZAVRÁC s. n. (
Var.) Zabrac.
zabrac n. fam. săpuneală: va întâmpina un zabrac bun ISP. [Origină necunoscută].
zavrác n., pl. urĭ (vsl. zasrakŭ, d. zazrĭeti, a ocărî. V.
zăresc). Fam. Ocară, săpuneală: ĭ-a tras un zavrac. – Și
zabrac. zabrac s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. REPROȘ. Zabrac dex online | sinonim
Zabrac definitie
Intrare: zabrac (mustrare)
zabrac 4 pl. -e substantiv neutru
zabrac 3 pl. -uri substantiv neutru
zabrac 2 sg. (numai) singular substantiv neutru