16 definiții pentru zabit
zabét1 av [At: DLR / E: nct] (Reg) Înadins. zabít sm [At: (a. 1790) IORGA, S. D. II, 239 / V: ~bét2, zavíț / Pl: ~iți / E: tc zabit] (Tcî) 1-2 Guvernator (1-2). 3-4 (Pex) Autoritate (4-5). 5 (Reg) Comandant militar Si: (îvr) zabitan, (îvr) zabitaș. 6 (Reg) Șef al Poliției. 7 (Reg; îf zaviț) Șef al unei lucrări de exploatare forestieră. ZABÉT s. m. (
Înv.) Guvernator;
p. ext. autoritate, stăpânire. – Din
tc. zabit. ZABÉT s. m. (Turcism
înv.) Guvernator;
p. ext. autoritate, stăpânire. – Din
tc. zabit. ZABÉT s. m. (Turcism învechit) Guvernator, administrator;
p. ext. autoritate, stăpînire. Trecu pre dinaintea cortului unde era autoritatea (zabetul). I. IONESCU, M. 248. Au alergat acasă la tată-său să vie să-i agiute a duci neguțitorii la zabet ca să să giudici cu dînșii. ȘEZ. II 118. – Variantă:
zabít s. m. ZABÉT s. m. (Turcism
înv.) Guvernator;
p. ext. autoritate, stăpânire. –
Tc. zabit. ZABÉT s. v. cârmuitor, conducător, guvernator. ZABÍT s. m. (
Var.) Zabet.
zabít s. m. – Guvernator, militar, comandant. –
Var. zabet.
Tc. zabit (Tiktin).
Sec. XVIII,
înv. –
Der. zabitlîc,
s. n. (autoritate, putere); din
tc. zabitnik,
înv. zabet m. od. guvernator: o să te dau pe mâna zabetului FIL. [Turc. ZABIT, administrator, guvernator].
zabét și (maĭ vechĭ)
-ít m. (turc. ar. zabit, șef, d. zabt, stăpînire; ngr. zabitis, sîrb. zabit. V.
zapciŭ, zăpsesc). Vechĭ. Guvernator, șef. Suprefect, pretor.
zabet s. v. CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. GUVERNATOR. Zabit dex online | sinonim
Zabit definitie
Intrare: zabet
zabit substantiv masculin (numai) singular admite vocativul
zabet admite vocativul substantiv masculin