33 definiții pentru zaara
zahereá sf [At: SIMION DASC., LET. 71 / V: (îrg) zaará, zae~, ~hará, ~haré, ~hareá, ~heré, ~hireá, ~hreá, (reg) zăhăr~, zeh~ / Pl: ~ele și zăhărắli / E: tc zahira, zahre] 1 (Îrg) Cantitate de alimente necesară pentru aprovizionarea armatei Si: (îrg) proviant. 2 (Îrg; pgn) Provizii alimentare Si: alimente (1). 3 (Îrg; pgn) Produse alimentare Si: (îrg) proviant. 4 (Îrg; spc) Dare, constând în alimente și mai ales în grâu, pe care țările române erau obligate să o dea oștilor otomane din cetățile raialelor sau celor aflate în expediții în regiunile apropiate. 5 (Îrg; îe) A fi în ~ A avea nevoie de provizii. 6 (Îrg; îae) A căuta provizii. 7 (Îrg) Marfă. 8 (Reg) Tain pentru vite, preparat din tărâțe de porumb, orz, sfeclă de zahăr etc. amestecat cu apă și sare. 9 (Reg; pex) Furaj (1). 10 (Înv) Cereale încinse, nepanificabile, folosite pentru obținerea rachiului. ZAHAREÁ s. f. v. zaherea. ZAHEREÁ, zaherele,
s. f. (
Înv.) Denumire dată proviziilor (faină, unt, miere etc.) pe care Țările Române erau obligate să le dea oștilor otomane. ♦ (
Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.;
p. ext. nutreț, furaj. [
Var.:
zahareá s. f.] – Din
tc. zahire. ZAHAREÁ, s. f. v. zaherea. ZAHEREÁ, zaherele,
s. f. (
Înv.) Provizii alimentare pe care țările române erau obligate să le pună la dispoziția oștilor otomane. ♦ (
Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.;
p. ext. nutreț, furaj. [
Var.:
zahareá s. f.] – Din
tc. zahire. ZAHAREÁ, zăhărele,
s. f. (Turcism învechit; și în formele zahara, zaherea) Hrană, merinde, provizii (pentru armată). Neîncetate cereri de zaherea erau cea mai mare pacoste pe care o aducea asupra țării atîrnarea ei de împărăția turcească. CAMIL PETRESCU, O. I 66. Din limanul Brăilei, porneau în răsărit corăbiile turcilor, încărcate cu zaherele strînse cu hapca de pe mănoasele noastre ținuturi. VLAHUȚĂ, R. P. 34. S-a făcut obiceiu... ase da pe fieșce an zaharea îmbelșugată din țară, la serhaturile turcești de pe malul Dunării. ODOBESCU, S. I 326. ♦ (Regional) Tain pentru vite, preparat din tărîțe, sfeclă de zahăr, sare etc.;
p. ext. nutreț, furaj. Eu vă dau... zahara de mîncare. I. CR. XI 51. – Variante:
zahereá, zahará s. f. ZAHEREÁ s. f. v. zaharea. ZAHAREÁ, zaharele,
s. f. (Turcism
înv.) Hrană, provizii (pentru armată). ♦ (
Reg.) Tain pentru vite preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.;
p. ext. nutreț, furaj. [
Var.:
zahereá s. f.] –
Tc. zahire. ZAHEREÁ s. f. v. zaharea. zahereá / zahareá (
înv.,
reg.)
s. f.,
art. zahereáua / zahareáua,
g.-d. art. zaherélei / zaharélei;
pl. zaheréle / zaharéle,
art. zaherélele / zaharélele
zahereá/zahareá s. f., art. zahereáua/zahareáua, g.-d. art. zaherélei/zaharélei; pl. zaheréle/zaharéle ZAHEREÁ s. (IST.) (înv.) proviant. (~ pentru oștile otomane.) ZAHEREÁ s. v. furaj, nutreț. ZAHARÁ, zaharále,
s. f. (
Var.,
Înv.) Zaherea.
zahereá (-éle), s. f. – Provizii alimentare, tain. –
Var. zahar(e)a.
Mr. zaire.
Tc. (
arab.) zahire (Roesler 592; Șeineanu, II, 381; Lokotsch 2181),
cf. ngr. ζαχερέ,
alb. zaire,
bg. zahare.
Sec. XVIII.
zaherea f.
1. od. proviziune (de primăvară și toamnă): jicnița cu toată zahereaua OD.;
2. od. trimiterea obligatorie a unei proviziuni de grâne la Constantinopole: strânge zaherea de prin satele vecine GHICA;
3. azi, în Mold., tain pentru vite: zahereaua este de popușoiu de câte patru dimerlii pe zi. [Turc. ZAHIRÈ, proviant].
zaharéz v. tr. Îndulcesc cu zahăr: apă zaharată.
zahereá f., pl. ele, și
zahará f. (în doc. și
zahare, zahrea și
zahirea, turc. [d. ar.] zahire, zehire, și [maĭ des] zahre). Vechĭ. Proviziunĭ, merinde (p. armată ș. a.): hambare, care de zaharea1. Azĭ, Est (
zahará). Mîncare preparată p. vite (tărîță cu apă, sare ș. a.).[1]
ZAHEREA s. (IST.) (înv.) proviant. (~ pentru oștile otomane.) zaherea s. v. FURAJ. NUTREȚ. Zaara dex online | sinonim
Zaara definitie
Intrare: zaherea
zahirea substantiv feminin
zahrea substantiv feminin
zahare substantiv feminin
zaharea substantiv feminin
zahara substantiv feminin
zaherea substantiv feminin