zaár sn vz zahăr

záăr sn vz zahăr

zacár sn vz zahăr

zácăr sn vz zahăr

zahár sn vz zahăr

záhăr sn [At: M. COSTIN, LET. I, 8/24 / V: (rar) sahár, zar3, (reg) zaár (A și: záar), (reg) zaắr, (reg) zăár, (înv) zacár (S și: sachár), zácăr, zahár, záhâr (A și: zahấr), zăhár, zehár / Pl: ~haruri / E: ngr ζάχαρι(σ)] 1 Zaharoză solidă de culoare albă cristalizată, ușor solubilă în apă, cu gust dulce și plăcut, obținută mai ales din trestia de zahăr sau din sfecla de zahăr și constituind unul dintre produsele alimentare de bază Si: (reg) miere. 2 (Îs) ~ candel (sau, îrg, galben, de gheață, reg, de candilă) Zahăr (1) cristalizat în prisme transparente mari, obținut prin cristalizarea lentă a zahărului din siropuri saturate, cu puritate mare Si: candel, (reg) miere de tuse, miere galbenă. 3 (Îs) ~ invertit Amestec de glucoză și fructoză rezultat din hidroliza zaharozei, care se prezintă sub formă de produs siropos, cu gust dulce, solubil în apă. 4 (Îs) ~ de cartofi (sau de amidon, de piciouci) Glucoză solidă obținută prin hidroliza amidonului de cartofi și aromatizată cu diferite esențe alimentare Si: glucoză aromată, (reg) sirop de cartofi, (reg) miere de baraboi. 5 (Îs) ~ de struguri Glucoză. 6 (Îs) ~ de lapte Lactoză. 7 (Îs) ~ de malț Maltoză. 8 (Îs) ~ negru (sau, reg de urs, de-al negru, zar de tuse neagră) Bomboane (medicinale) de culoare neagră Si: (reg) miere-neagră. 9 (Îs) ~ de plumb (sau al lui Saturn) Compus al plumbului cu acid, solubil în apă, foarte toxic, folosit ca mordant în vopsitorie și imprimerie și ca astringent și rezolutiv în medicină Si: acetat de plumb. 10 (Îs) ~ ars Zahăr (1) topit și descompus, parțial, prin încălzire până capătă o culoare maronie, folosit la prepararea unor produse de cofetărie, a unor mâncăruri, la colorarea unor băuturi etc. 11 (Fam; îla; d. oameni) De ~ Generos (2). 12 (Fam; îal; d. oameni) Simpatic. 13 (Înv; îs) Cântare de ~ Cântare bisericească melodioasă. 14 (Șîs boală de ~) Exces de glucoză în sânge și în urină. 15 Boală cauzată de excesul de glucoză din sânge Si: diabet (zaharat). 16 (Îf zahar; lpl) Nume generic dat pentru substanțele organice care formează, alături de albuminoide și de grăsimi, una dintre cele trei grupe de combinații specifice celulelor organismelor vii, din care fac parte glucoza, fructoza, zaharoza, lactoza, maltoza etc. Si: glucide, hidrați de carbon.

záhâr sn vz zahăr

zar3 sn vz zahăr

ZAHÁR s. n. v. zahăr.

ZÁHĂR s. n. 1. Specie de zaharoză de culoare albă cristalizată, ușor solubilă în apă, cu gust dulce și plăcut, obținută mai ales din sfecla de zahăr sau din trestia de zahăr și constituind unul dintre produsele alimentare de bază. ◊ Zahăr de struguri = glucoză. Zahăr de lapte = lactoză. Zahăr de malț = maltoză. ◊ Loc. adj. De zahăr = (despre oameni) foarte bun, gentil, serviabil; foarte simpatic. 2. Nume dat excesului de glucoză din sânge; (și în sintagma boală de zahăr) boală cauzată de acest exces; diabet zaharat. [Var.: (reg.) zahár s. n.] – Din ngr. záhari. Cf. bg. zahar.

ZAHÁR s. n. v. zahăr.

ZÁHĂR s. n. 1. Specie de zaharoză de culoare albă cristalizată, ușor solubilă în apă, cu gust dulce și plăcut, obținută mai ales din sfecla de zahăr sau din trestia de zahăr și constituind unul dintre produsele alimentare de bază. ♦ Zahăr de struguri = glucoză. Zahăr de lapte = lactoză. Zahăr de malț = maltoză. ♦ Loc. adj. De zahăr = (despre oameni) foarte bun, gentil, serviabil; foarte simpatic. 2. Nume dat excesului de glucoză din sânge; (și în sintagma boală de zahăr) boală cauzată de acest exces; diabet zaharat. [Var.: (reg.) zahár s. n.] – Din ngr. záhari. Cf. bg. zahar.

ZAHÁR s. m. v. zahăr.

ZÁHĂR s. n. 1. Substanță albă, cristalizată, ușor solubilă în apă, cu gust dulce și plăcut, obținută mai ales din sfeclă de zahăr și din trestie de zahăr, și constituind unul din produsele alimentare de bază; zaharoză. Se pune într-un vas de aramă cam 500 gr de zahăr. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 216. (În forma zahar) Furăm întîmpinați în pragul porții de o fată frumoasă, frumoasă de pare că era făcută de zahar. ISPIRESCU, L. 300. Cei cu pricina de ieri o adus zece căpățîni de zahar. ALECSANDRI, T. 194. ◊ Zahăr de gheață = zahăr candel, v. candel. Zahăr ars = zahăr topit (și descompus parțial prin încălzire), folosit în cofetărie și la colorarea băuturilor. Zahăr de struguri = glucoză. Zahăr de cartofi = glucoza obținută prin hidroliza amidonului. Zahăr de lapte = lactoză. Zahăr de malț = maltoză. ◊ Loc. adj. (Despre persoane) De zahăr = foarte simpatic, foarte serviabil. Să vie pe la ei, să-i cunoască familia și să se împrietenească cu Aristide, care e un băiat de zahăr. REBREANU, R. I 104. Ce băiat de zahăr ai fi să vii in persoană a-mi aduce răspunsul. CARAGIALE, O. VII 199. 2. Nume dat excesului de glucoză din sînge; boală cauzată de acest exces (v. diabet). – Variante: (regional) zahár, zăhár (ȘEZ. X 120) s. n.

ZĂHÁR s. n. v. zahăr.

ZAHÁR s. n. v. zahăr.

ZÁHĂR s. n. 1. Substanță albă, cristalizată, ușor solubilă în apă, cu gust dulce și plăcut, obținută mai ales din sfecla de zahăr sau din trestia de zahăr și constituind unul dintre produsele alimentare de bază; zaharoză. ◊ Zahăr de struguri = glucoză. Zahăr de lapte = lactoză. Zahăr de malț = maltoză. ◊ Loc. adj. (Despre oameni) De zahăr = foarte bun, gentil, serviabil. 2. Nume dat excesului de glucoză din sânge; boală cauzată de acest exces. [Var.: (reg.) zahár s. n.] – Ngr. zahari.

záhăr s. n.

záhăr s. n.

ZÁHĂR s. 1. zaharoză, (Transilv., Maram. și Ban.) miere. (~ul constituie un aliment de bază al omului.) 2. (CHIM.) zahăr de malț v. maltoză; zahăr de struguri v. glucoză. 3. (BIOL.) zahăr de fructe v. fructoză; zahăr de lapte v. lactoză.

ZÁHĂR s. v. diabet.

ZAHĂR DE GHEÁȚĂ s. v. candel.

ZAHĂR DE LÁPTE s. v. lactobioză, lactoză.

záhăr (-ruri), s. n. – Specie de zaharoză de culoare albă cristalizată. – Var. Mold. zahar, Trans. zăhar. Mr. záhare. Ngr. ζάχαρι (Murnu 60; Densusianu, Rom., XXXIII, 288), din gr. σάϰχαρον < ind. sakkhara, arab. as-sukkar (Cihac, II, 712), sl. zacharŭ (cf. Vasmer, Gr., 148) și în toate idiomurile europene. – Der. zăhărică (var. zaharică), s. f. (plante, Myricaria germanica, Lycium vulgare); zăhăret, s. n. (dulciuri, bomboane); zaharica, s. f. (dulce, bomboană, dulceață), din ngr. ζαχαριϰὰ (Gáldi 256); zaharisi (var. zăhări, zăhăra), vb. (a îndulci, a glasa; refl., a se cristaliza zahărul dintr-o marmeladă sau dintr-un lichior; a se ramoli), din ngr. ζαχαρώνω, viitor ζαχαρόσω (Tiktin; Candrea) sau ζαχαριάζω (Gáldi 265); zaharniță, s. f. (vas în care se ține zahărul); zăhăros, adj. (bogatîn zahăr, cu zahăr); zaharină (var. saharină), s. f., din fr. saccharine; zaharoză (var. saharoză), s. f., din fr. saccharosa.

ZĂHÁR s. n. (Trans., Var.) Zahăr.

ZÁHĂR n. Substanță dulce alcătuită din zaharoză, obținută, de obicei, din sfecla de zahăr și din trestia de zahăr și folosită în alimentație. ~ farin. /<ngr. záhari

zahàr n. Mold. zahăr: o bucată de zahàr AL.

zahăr n. substanță albă, friabilă, dulce la gust, ce se scoate din trestia de zahăr și din sfecle. [Lat. SACCHARUM].

rodozáhar n., pl. urĭ (ngr. rodo-záhari). Sec. 19. Dulceață de petale de trandafir. – Și azĭ în est rod de záhăr!

zahár (est) și záhăr (vest) n., pl. urĭ (ngr. záhari, rar zahári, ar. sukkar, sokkar, turc. šeker, pers. šakar, šakkar, d. scr. šárkarâ, pâli sakkharâ, de unde vgr. sákhar, sákharon, lat. sáccharum; it. zúcchero, fr. sucre, germ. zucker, ung. cukor, rut. cúkor; bg. zàhar. V. șichirgiŭ). O substanță albă, friabilă și dulce care se scoate din diverse plante, maĭ ales din trestia de zahăr și din sfeclă: cine n’a gustat amaru, nu știe ce e zaharu (prov.). Zahar de gheață (est), candel, zahăr cristalizat, translucid. (E bun contra tusiĭ. Copiiĭ îl mănîncă ca acadea). Zahár toz, zahăr granulat, în grăunâe micĭ aproape ca nisipu. – Patria zahăruluĭ de trestie e India (Bengalu). Prima știre autentică despre zahăr a fost adusă în Eŭropa la 327 în ainte de Hristos de doĭ generalĭ aĭ luĭ Alexandru cel Mare, care povesteaŭ că în India se face mĭere fără de albine. Această „mĭere” era sucu trestiiĭ de zahăr. Acest suc s’a întrebuințat mult timp în stare lichidă, ca și mĭerea, și abea în seculu III-VI după Hristos s’a inventat și răspîndit metoda fabricăriĭ zahăruluĭ consistent. – Cultivarea trestiiĭ de zahăr și fabricarea zahăruluĭ s’a răspîndit maĭ întîĭ în China și insulele Sonde. În seculu V după Hristos zahăru se introduse și în Persia, de unde a trecut în Arabia (maĭ ales după cuceririle Arabuluĭ Omar, între 634-644). Apoĭ cultura trestiiĭ de zahăr se răspîndi în țările cucerite de Arabĭ, în Cipru, Sicilia, Spania. Rafinarea zahăruluĭ se perfecționase maĭ ales în Egipt, a căruĭ sistemă s’a menținut pînă pe la sfîrșitu secululuĭ XVIII. – În urma mariĭ mișcărĭ între Occident și Orient în seculu XI (crucĭate, comerciŭ), zahăru se introduse tot maĭ mult în Eŭropa. În Orient se consuma pe atuncĭ în mare cantitate ca zaharica. Venețieniĭ și Genovejiĭ înființară în Siria și Palestina plantațiunĭ de trestie și fabricĭ de zahăr. Italieniĭ îl duseră apoĭ în Germania și Austria. – Pin evu mediŭ și începutu celuĭ modern zahăru era scump ca un medicament: cîteva sute de francĭ chilogramu! În seculu XIX, în timpu bloculuĭ continental, a început să se facă zahăr din sfeclă, care azĭ e pricipala plantă din care se scoate zahăru. Dar cel maĭ bun zahăr din lume e cel de trestie și anume din San Domingo, unde trestiiĭ, aduse din insula Madera, ĭ-a priit maĭ mult de cît orĭ-unde. V. trestie.

záhăr, V. zahar.

ZAHĂR s. 1. zaharoză, (Transilv., Maram. si Ban.) miere. (~ constituie un aliment de bază al omului.) 2. (CHIM.) zahăr de malț = maltoză; zahăr de struguri = glucoză.

zahăr s. v. DIABET.

zahăr de gheață s. v. CANDEL.

zahăr de lapte s. v. LACTOBIOZĂ. LACTOZĂ.

zahăr s. n. sg. (tox.) cub de zahăr îmbibat cu o doză lichidă de LSD-25.