zăvod definitie

24 definiții pentru zăvod

ZĂVÓD2, zăvozi, s. m. Câine mare (ciobănesc); dulău. – Et. nec.
ZĂVÓD1, zăvoduri, s. n. (Reg.) Așezare temporară de pescari, organizată în vederea pescuitului; totalitatea instalațiilor și a uneltelor acestei așezări. – Din rus. zavod.
ZĂVÓD2, zăvozi, s. m. Câine mare (ciobănesc); dulău. – Et. nec.
ZĂVÓD1, zăvoduri, s. n. (Reg.) Așezare temporară de pescari, organizată în vederea pescuitului; totalitatea instalațiilor și a uneltelor acestei așezări. – Din rus. zavod.
ZAVÓD s. n. v. zăvod2.[1]
ZĂVÓD1, zăvozi, s. m. Cîine mare (ciobănesc); dulău. Mioarele au întors boturile și au behăit, iar cei doi zăvozi albi n-au lătrat. SADOVEANU, O. VIII 251. Auzi lătrînd pe dealuri zăvozii de la stîni. MACEDONSKI, O. I 116. Ai ars cîteva sate, ai prădat cîteva mănăstiri, ș-acum te furișezi ca un lup urmărit de zăvozi. ALECSANDRI, T. II 18.
ZĂVÓD2, zăvoduri, s. n. (Dobrogea) Așezare temporară de pescari, organizată în vederea pescuitului; totalitatea instalațiilor și a uneltelor acestei așezări. Haidem, Barba. Și dacă sînt și acolo oameni, oi căuta vreun ostrov, o plavie, un zăvod părăsit. DAVIDOGLU, O. 81. – Variantă: zavód (CONTEMPORANUL, IV 141) s. n.
ZĂVÓD2, zăvozi, s. m. Câine mare (ciobănesc); dulău.
ZĂVÓD1, zăvoduri, s. n. (Reg.) Așezare temporară de pescari, organizată în vederea pescuitului; totalitatea instalațiilor și a uneltelor acestei așezări. – Rus zavod.
zăvód1 (câine) s. m., pl. zăvózi
zăvód2 (așezare) (reg.) s. n., pl. zăvóduri
zăvód (câine) s. m., pl. zăvózi
zăvód (așezare) s. n., pl. zăvoáde
zăvód (așezare) s. n., pl. zăvóduri
ZĂVÓD s. v. dulău.
zăvód (-ózi), s. m. – Cîine de pază. – Var. zăvoi. Origine obscură, probabil din sl. zavoditi „a conduce” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 471).
ZĂVÓD (-ÓZI), s. m. – Cîine de pază. – Var. zăvoi. Origine obscură, probabil din sl. zavoditi „a conduce” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 471).
ZĂVÓD ~zi m. pop. Câine mare (ciobănesc); dulău. /Orig. nec.
zăvod m. câine de măcelar: s’au aruncat pe mine ca doi zăvozi AL. [Tras din slav. ZAVODITI, a conduce: zăvodul însoțește vitele].
zăvod n. total de o sută de chiaguri (termen de pescărie): la o colibă de pescar sunt câte două sau trei zăvoade. [V. zăvoadă].
zăvod n. condică: l’a înscris în zăvod. V. izvod.
1) zăvód m. (rus. zavódnyĭ, bogat, îmbelșugat, orĭ vsl. *zavodŭ, d. za-voditi, a conduce, cum face cînele cu oile. V. vodă). Est. Dulăŭ, cîne mare: sărițĭ zăvozĭ și Arnăuțĭ (în poveștĭ, vorbind de niște păzitorĭ strașnicĭ)!
2) zăvód n., pl. oade (rut. závod, závid, rus. zavod, fabrică. V. năvod). Dun. Așezămînt (casă) de unelte pescăreștĭ. V. cherhana.
ZĂVOD s. (ZOOL.) dulău, (prin Transilv.) pugleu, (Mold. și Bucov.) zăblău. (Un ~ pentru păzit curtea.)

zăvod dex

Intrare: zăvod (câine)
zăvod 1 s.m. substantiv masculin
Intrare: zăvod (așezare)
zavod substantiv neutru
zăvod 3 pl. -e substantiv neutru
zăvod 2 pl. -uri substantiv neutru