zătonesc definitie

11 definiții pentru zătonesc

zatoní2 v vz zătoni2
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Regional) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strînge într-un zăton. Se găsesc în bălți locuri unde crapul se zătonește în cantități mari, în gropile de pe fundul lor. ANTIPA, P. 407. 2. Tranz. (Cu privire la cursul unei ape) A stăvili.
ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape. – Din zăton.
zătoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá conj. prez. 3 să zătoneáscă
zătoní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá; conj. prez. 3 sg. și pl. zătoneáscă
A ZĂTONÍ ~ésc tranz. (torente de apă) A opri cu ajutorul unui zăton; a zăgăzui; a îndigui; a stăvili. /Din zăton
A SE ZĂTONÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre pești) A se aduna într-un zăton. /Din zăton
zatón, -nésc, V. zăton, -nesc.
zătonésc v. tr. (d. zaton. V. po-tonesc). Dun. Prut. Prefac în zaton. Închid în zaton. Înomolesc, înțepenesc în mal: vîntu a’nzătonit plutele. V. intr. Serbia. Mă revărs fiind ĭezit. – În Bucov. zatonesc, pun într’un loc nepotrivit (rev. I. Crg. 4, 306). – Și înz-. V. zăstesc.

zătonesc dex

Intrare: zătoni
zatoni tranzitiv conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
zătoni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a