ZĂTICNEÁLĂ, zăticneli, s. f. (Pop.) Zăticnire, împiedicare, stânjenire. – Zăticni + suf. -eală.

ZĂTICNEÁLĂ, zăticneli, s. f. (Pop.) Zăticnire, împiedicare, stânjenire. – Zăticni + suf. -eală.

ZĂTICNEÁLĂ, zăticneli, s. f. Împiedicare, stînjenire, zăticnire. Găsi prin cămări multe lucruri minunate... și dac-ar fi știut cum să iasă din acel haos de pădure, ar fi putut să le ia pe toate fără de nici o zăticneală. POPESCU, IV 41. Ș-apoi, cînd este la adicălea, te-aș întreba ca ce fel de zăticneală ai putea să întîmpini din pricina asta! CREANGĂ, P. 203.

ZĂTICNEÁLĂ, zăticneli, s. f. Zăticnire, împiedicare, stânjenire. – Din zăticni + suf. -eală.

zăticneálă (pop.) s. f., g.-d. art. zăticneíii; pl. zăticneíi

zăticneálă s. f., g.-d. art. zăticnélii; pl. zăticnéli

zăticneală f. deranj(ament).

zăticneálă f., pl. elĭ. Rar. Acțiunea de a zăticni.