zăstimp definitie

10 definiții pentru zăstimp

zastấmp sn vz zăstimp
ZĂSTÎ́MP, zăstîmpuri, s. n. (Rar) Răstimp. Un zăstîmp de răsuflet, și valurile reîncep. VLAHUȚĂ, la CADE. În acest zăstîmp leșii intrară în țară. Ei puseră domn pe Simeon Movilă. ISPIRESCU, M. V. 54.
ZĂSTÍMP, zăstimpuri, s. n. (Rar) Răstimp. – Comp. rus zastup.
ZĂSTÍMP s. v. epocă, interval, perioadă, răgaz, răstimp, spațiu, timp, vreme.
ZĂSTẤMP, zăstấmpuri, s. n. (Var.) Zăstimp.
ZĂSTÍMP, zăstímpuri, s. n. Interval, perioadă, timp. (din sl. *zastąpŭ; cf. rus. zastup adaptat fonetic la timp, ca și răstimp)
zăstimp n. răstimp: în scurte zăstimpuri când soarele declină AL. [Slav. *ZASTÕPŬ (cf. răstimp)].
răstímp și -î́mp n., pl. urĭ (vsl. rastompŭ [infl. și de timp orĭ și fără asta, ca răspintie, -întie], d. rastompati, sîrb. razstupiti, a separa. V. ostîmpesc). Interval de timp. În răstimpurĭ (se auzea), la intervale (se auzea). – Vechĭ zăstimp și -împ (rus. zástup). În Vc. zăstînc (ArhO. 1928, 158).
zăstímp și -î́mp, V. răstimp.
zăstimp s. v. EPOCĂ. INTERVAL. PERIOADĂ. RĂGAZ. RĂSTIMP. SPAȚIU. TIMP. VREME.

zăstimp dex

Intrare: zăstimp
zăstâmp substantiv neutru
zastâmp substantiv neutru
zăstimp substantiv neutru