ZĂRVUÍ, zărvuiésc, vb. IV. (Var.) Zărvăi.

zărvuì v. a face zarvă.

zărvuĭésc (mă) v. refl. (cp. cu ung. zavarni, a turbura). Fac zarvă, mă agit: nu vă maĭ zărvuițĭ pin casă, copiĭ! – La Delv. -ăĭesc (intr.).