ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Zarvă + suf. -ăi.

ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Zarvă + suf. -ăi.

ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A face zarvă. Căpitanul mormăia ca un urs; cocoanele zărvăiau; cînd la o masă, cînd la cealaltă s-auzeau îngînîndu-se: Opt! – Cinci. DELAVRANCEA, S. 150. Negustorii începuseră a zărvăi și a-și rîndui marfa. id. la CADE.

ZĂRVĂÍ, zărvăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face zarvă. – Din zarvă.

zărvăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărvăiésc, imperf. 3 sg. zărvăiá; conj. prez. 3 să zărvăiáscă

zărvăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărvăiésc, imperf. 3 sg. zărvăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zărvăiáscă

zărvuĭésc (mă) v. refl. (cp. cu ung. zavarni, a turbura). Fac zarvă, mă agit: nu vă maĭ zărvuițĭ pin casă, copiĭ! – La Delv. -ăĭesc (intr.).