ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci. – Et. nec.

ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci. – Et. nec.

ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Transilv.) A se rătăci. S-a fost zărăstit de cătră olaltă și nu mai dăduse unul de altul. RETEGANUL, la CADE. Cum de te-ai zărăstit pe-aici, pe unde picior de om încă n-a călcat? id. ib.

ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se rătăci.

zărăstí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărăstéște, imperf. 3 sg. se zărăsteá conj. prez. 3 să se zărăsteáscă

zărăstí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărăstésc, imperf. 3 sg. zărăsteá; conj. prez. 3 sg. și pl. zărăsteáscă

ZĂRĂSTÍ vb. v. pierde, rătăci.

zărăstí (-tésc, -ít), vb. refl. – A se rătăci, a dispărea. În legătură cu sb. zarastati, bg. zarastvam „a se acoperi cu ceva” (Scriban). În Banat și Trans.

ZĂRĂSTÍ, zărăstésc, vb. IV. (Banat, Trans.) 2. Intranz. A dispărea, a ieși din câmpul vizual. (cf. sb. zarastati, bg. zarastvam = a se acoperi cu ceva)

zărăstésc (mă) v. refl. (sîrb. orĭ bg. Cp. cu bg. za-rastvam, mă acoper, mă cicatrizez). Trans. Dispar, mă rătăcesc.

zărăsti vb. v. PIERDE. RĂTĂCI.

zărăstí, zărăstesc, vb. refl. – (reg.) A se rătăci, a dispărea. – Et. nec. (DEX); din srb. zarasti „a acoperi” (Scriban, MDA).