ZĂRĂFÍE, (2) zărăfii, s. f. (Înv.) 1.. Ocupația zarafului; cămătărie. 2. Localul zarafului. – Zaraf + suf. -ie.

ZĂRĂFÍE, (2) zărăfii, s. f. (înv.) 1. Ocupația zarafului; cămătărie. 2. Localul zarafului. – Zaraf + suf. -ie.

ZĂRĂFÍE, (2) zărăfii, s. f. 1. Ocupația zarafului; cămătărie. Pitulice învîrtea și un mic negoț de zărăfie. CHIRIȚESCU, GR. 198. 2. Localul zarafului.

ZĂRĂFÍE, (2) zărăfii, s. f. (Înv.) 1. Ocupația zarafului; cămătărie. 2. Localul zarafului. – Din zaraf + suf. -ie.

zărăfíe (înv.) s. f., art. zărăfía, g.-d. art. zărăfíei; (localuri) pl. zărắfii, art. zărăfíile

zărăfíe s. f., art. zărăfía, g.-d. art. zărăfíei; (localuri) pl. zărăfíi, art. zărăfíile

ZĂRĂFÍE s. v. cămătărie.

ZĂRĂFÍE ~i f. înv. 1) Local unde se schimbau banii. 2) Ocupația de zaraf; cămătărie. [G.-D. zărăfiei] /zaraf + suf. ~ie

zărăfie f. localul zarafului.

zărăfíe f. (d. zaraf). Schimbătorie, meseria saŭ bĭurou zarafuluĭ.

zărăfie s. v. CĂMĂTĂRIE.