zăpuc definitie

12 definiții pentru zăpuc

ZĂPÚC, zăpucuri, s. n. (Pop.) Zăpușeală, năduf. – Cf. sb. zapuhati „a sufla”.
ZĂPÚC s. n. (Reg.) Zăpușeală, năduf. – Cf. scr. zapuhati „a sufla”.
ZĂPÚC n. (Regional) Zăpușeală, zăduf. Nu te supune nici viforul, nici zăpucul: muncă și iar muncă! La CADE.
ZĂPÚC s. n. (Reg.) Zăpușeală, năduf. – Sb. zapuhati „a sufla”.
zăpúc (pop.) s. n., pl. zăpúcuri
zăpúc s. n., pl. zăpúcuri
zăpúc s. n.
ZĂPÚC s. v. arșiță, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbințeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală.
ZĂPÚH s. n. (Var.) Zăpuc.[1]
zăpuc n. zăduf. [Tras din zăpușì].
zăpúc n., pl. urĭ (din *zăpuh, d. a se zăpuși). Sud. Zăduf, zăpușeală. – Și zăpúg (Gorj).
zăpuc s. v. ARȘIȚĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FIERBINȚEALĂ. NĂBUȘEALĂ. NĂDUF. NĂDUȘEALĂ. PÎRJOL. POJAR. TOROPEALĂ. ZĂDUF. ZĂPUȘEALĂ.

zăpuc dex

Intrare: zăpuc
zăpug substantiv neutru
zăpuh substantiv neutru
zăpuc substantiv neutru