ZĂPÚC, zăpucuri, s. n. (Pop.) Zăpușeală, năduf. – Cf. sb. zapuhati „a sufla”.

ZĂPÚC s. n. (Reg.) Zăpușeală, năduf. – Cf. scr. zapuhati „a sufla”.

ZĂPÚC n. (Regional) Zăpușeală, zăduf. Nu te supune nici viforul, nici zăpucul: muncă și iar muncă! La CADE.

ZĂPÚC s. n. (Reg.) Zăpușeală, năduf. – Sb. zapuhati „a sufla”.

zăpúc (pop.) s. n., pl. zăpúcuri

zăpúc s. n., pl. zăpúcuri

zăpúc s. n.

ZĂPÚC s. v. arșiță, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbințeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală.

ZĂPÚH s. n. (Var.) Zăpuc.[1]

zăpuc n. zăduf. [Tras din zăpușì].

zăpúc n., pl. urĭ (din *zăpuh, d. a se zăpuși). Sud. Zăduf, zăpușeală. – Și zăpúg (Gorj).

zăpuc s. v. ARȘIȚĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FIERBINȚEALĂ. NĂBUȘEALĂ. NĂDUF. NĂDUȘEALĂ. PÎRJOL. POJAR. TOROPEALĂ. ZĂDUF. ZĂPUȘEALĂ.