ZĂPUȘITÓR, -OÁRE, zăpușitori, -oare, adj. (Pop.) Care produce zăpușeală, înăbușitor; sufocant. – Zăpuși + suf. -tor.

ZĂPUȘITÓR, -OÁRE, zăpușitori, -oare, adj. (Pop.) Care produce zăpușeală, înăbușitor; sufocant. – Zăpuși + suf. -tor.

ZĂPUȘITÓR, -OÁRE, zăpușitori, -oare, adj. Care produce zăpușeală, înăbușitor, sufocant. Soarele e zăpușitor. DELAVRANCEA, la CADE.

ZĂPUȘITÓR, -OÁRE, zăpușitori, -oare, adj. Înnăbușitor; sufocant. – Din zăpuși + suf. -(i)tor.

zăpușitór (pop.) adj. m., pl. zăpușitóri; f. sg. și pl. zăpușitoáre

zăpușitór adj. m., pl. zăpușitóri; f. sg. și pl. zăpușitoáre

ZĂPUȘITÓR adj. v. canicular.

ZĂPUȘITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) reg. Care zăpușește; dogoritor; arzător. Aer ~. / a zăpuși + suf. ~tor

ZĂPUȘITOR adj. arzător, canicular, dogoritor, fierbinte, torid, tropical, (reg.) zădufos, zăpușit, (prin Ban. și Olt.) pripitor. (O zi ~; soare ~; o căldură ~.)