zăpodie definitie

13 definiții pentru zăpodie

ZĂPÓDIE, zăpodii, s. f. (Reg.) 1. Platou. 2. Vale largă adăpostită de înălțimi; șes puțin scufundat față de regiunea înconjurătoare. – Din sl. zapodŭ.
ZĂPÓDIE, zăpodii, s. f. (Reg.) 1. Platou. 2. Vale largă adăpostită de înălțimi; șes puțin scufundat față de regiunea înconjurătoare. – Din sl. zapodŭ.
ZĂPÓDIE, zăpodii, s. f. 1. Loc șes pe o înălțime; platou. 2. Vale largă adăpostită de înălțimi; șes puțin scufundat față de regiunea înconjurătoare. Dintre șesuri, cele mai mănoase sînt zăpodiile, nume ce-l poartă micile șesuri puțin scufundate față de vecinătate. În aceste zăpodii apa nu se scurge în lături, ci rămîne locului, păstrîndu-l jilav. PAMFILE, A. R. 18.
ZĂPÓDIE, zăpodii, s. f. (Reg.) 1. Loc șes pe o înălțime; platou. 2. Vale largă adăpostită de înălțimi; șes puțin scufundat față de regiunea înconjurătoare. – Slav (v. sl. zapodŭ).
zăpódie (înv., pop.) (-di-e) s. f., art. zăpódia (-di-a), g.-d. art. zăpódiei; pl. zăpódii, art. zăpódiile (-di-i-)
zăpódie s. f. (sil. -di-e), art. zăpódia (sil. -di-a), g.-d. art. zăpódiei; pl. zăpódii, art. zăpódiile (sil. -di-i-)
ZĂPÓDIE s. v. platou, podiș, vale.
zăpódie (-ii), s. f. – Prăpastie, canion, strîmtoare. – Var. zăpoadă, Olt. zăpodină. Sl. zapodŭ „ascunziș” (Cihac, II, 270), var. din sb. zapodina.
zăpodie f. vale sau teren între două dealuri (termen de hotărnicie). [Tras din slav. ZAPODŬ, ascunzătoare].
zăpódie f. (vsl. zapodŭ, ascunzătoare, d. podŭ, dedesupt. V. pod). Ps. S. ș. a. Vale: mergĭ în zăpodia luĭ Ĭosafat (Gst.). Azĭ. Strîmtoare (de rîŭ, de drum) între dealurĭ saŭ între munțĭ. Olt. ș. a. (zăpodină), pl. ĭ. Padină într’o coastă (CL. 1922, 372). – La Chir. Grăn. „rupturĭ de deal”. Se află de doŭă orĭ într’un doc. din 1702, Ĭașĭ (rev. Miron Costin, 1, 9). În ArhO, 1928, 158, „zăpadă mare cu sloată”!! V. zănoagă.
zăpodie s. v. PLATOU. PODIȘ. VALE.
zăpódie, zăpoade, zăpodii, s.f. – (reg.) Vale scurtă cu pereți înalți; canion, strâmtoare: „Pân câmp, pân stejari, pă zăpoade, acolo să duc” (Bilțiu, 1999: 300; Breb). ♦ (top.) Zăpodie, cătun aparținând de Preluca Nouă; toponim în Sarasău, sit arheologic. ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Din sl. zapodǔ „ascunziș” (Șăineanu, Scriban; Cihac, cf. DER; DEX, MDA).
PEȘTERA DE LA ZĂPODIE, peșteră în zona centrală a munților Bihor, în cadrul complexului carstic Padiș-Cetățile Ponorului, la 1.090 m alt. Lungimea galeriilor: 12.100 m. Sistemul galeriilor, foarte meandrat, este axat pe două cursuri principale independente, la care se ajunge printr-o galerie mediană. Datorită joncțiunii naturale, realizată în 1974, între Peștera Neagră și Peștera de la Zăpodie, rețeaua totală a galeriilor însumează 12,1 km (locul 7 în România), fiind cunoscută și sub denumirea de Peștera Neagră-Zăpodie. Galeriile prezintă numeroase lacuri, cascade, marmite, sifoane. Foarte greu accesibilă.

zăpodie dex

Intrare: zăpodie
zăpodie substantiv feminin
  • silabisire: ză-po-di-e