zăplaz definitie

19 definiții pentru zăplaz

zaplágiu sn vz zăplaz
zapláj smn vz zăplaz
zapláț sn vz zăplaz
zapláz sn vz zăplaz
ZĂPLÁZ, zăplazuri, s. n. (Pop.) Gard (de scânduri, de ulucă); ulucă. – Et. nec.
ZĂPLÁZ, zăplazuri, s. n. Gard (de scânduri, de ulucă); ulucă. – Et. nec.
ZAPLÁZ s. n. v. zăplaz.
ZĂPLÁZ, zăplazuri, s. n. Gard (de scînduri, de uluci). Deodată straja se-nfioară: O umbră lunecă furiș Lîngă zăplazul de la moară. DEȘLIU, M. 35. Un cucoș sări pe zăplazul de scînduri, bătu din aripi și trîmbiță vesel în lumina aurie. SADOVEANU, O. I 344. Pe-o piatră-n drum, sub un zăplaz, S-a pus, înmormîntînd în palme-i Slăbitul său obraz, COȘBUC, P. I 102. Ce mai de pomi s-au pus în ținterim, care era îngrădit cu zăplaz de bîrne, streșinit cu șindrilă. CREANGĂ, A. 2. – Pl. și: zăplaze (DELAVRANCEA, la TDRG). – Variantă: zapláz (ANGHEL-IOSIF, C. L. 78, CARAGIALE, O. I 334, EMINESCU, O. I 112) s. n.
ZAPLÁZ s. n. v. zăplaz.
ZĂPLÁZ, zăplazuri, s. n. Gard (de scânduri, de uluci). [Var.: zapláz s. n.]
zăpláz (pop.) (ză-plaz) s. n., pl. zăplázuri
zăpláz s. n. (sil. -plaz), pl. zăplázuri
ZĂPLÁZ s. v. gard, împrejmuire, îngrăditură, ocol, ulucă.
ZAPLÁZ s. m. (Var., Mold.) Zăplaz. (din ucr. zaplaz) [și DLRLC]
zăpláz (-zuri), s. n. – Gard, ulucă, îngrăditură. – Var. zaplaz. Rut. zaplaz (Scriban), cf. plaz. În Mold.
ZĂPLÁZ ~uri n. Gard de scânduri sau de uluci care îngrădește o curte sau o grădină. /Orig. nec.
zaplaz n. Mold. uluci: aceiași pomi crengi întind peste zaplaz EM. [Rut. ZAPLAZ].
zapláz n., pl. urĭ și e (rut. zaplaz. V. plaz). Est. Gard de scîndurĭ. – Pl. m. jĭ (Let. 3, 205 și 215). V. ulucă.
zăplaz s. v. GARD. ÎMPREJMUIRE. ÎNGRĂDITURĂ. OCOL. ULUCĂ.

zăplaz dex

Intrare: zăplaz
zaplaz 3 pl. -i substantiv masculin
zaplaz 2 pl. -e substantiv neutru
zaplaz 1 pl. -uri substantiv neutru
zăplaz 2 pl. -e substantiv neutru
  • silabisire: ză-plaz
zăplaz 1 pl. -uri substantiv neutru
  • silabisire: ză-plaz