zăplan definitie

14 definiții pentru zăplan

zaplán sm, a vz zăplan
ZĂPLÁN, zăplani, s. m. Om înalt și voinic; vlăjgan, lungan. – Et. nec.
ZĂPLÁN, -Ă, zăplani, -e, s. m. și f. Om înalt și voinic; vlăjgan, lungan. – Et. nec.
ZAPLÁN s. m. v. zăplan.
ZĂPLÁN, zăplani, s. m. Om înalt și voinic; vlăjgan. Plutonierul Zurbagiu, un zăplan roșcovan, spînatic, răspunde la întrebările președintelui. PAS, Z. IV 118. Burtan, un zăplan de flăcău, m-a trecut în luntre pe celălalt mal. GALACTION, O. I 63. – Variantă: zaplán (CARAGIALE, la CADE, GHICA, S. 386) s. m..
ZAPLÁN s. m. v. zăplan.
ZĂPLÁN, zăplani, s. m. Om înalt și voinic; vlăjgan. [Var.: zaplán s. m.]
zăplán (ză-plan) s. m., pl. zăpláni
zăplán s. m. (sil. -plan), pl. zăpláni
ZĂPLÁN s. v. găligan, lungan, vlăjgan.
ZĂPLÁN ~i m. rar Bărbat înalt și spătos; zdrahon; vlăjgan. /Orig. nec.
zaplan a. și m. lungan. [Cf. slav. PLANINA, munte: lit. (sdravăn ca un) muntean].
zaplán m. (cp. cu zablăŭ 1 și cu slav. za, dincolo, și planina, munte, adică „de peste munțĭ”). Om înalt și robust (vlăjgan, zdrahon, zaporojan, hojmalăŭ). – În Munt. est. jăplan, la Zanf. (Miriță, XII japlan. – Fem. -ncă, pl. e. V. julan.
zăplan s. v. GĂLIGAN. LUNGAN. VLĂJGAN.

zăplan dex

Intrare: zăplan
zaplan substantiv masculin admite vocativul
zăplan admite vocativul substantiv masculin
  • silabisire: ză-plan