zabíc sn vz zăbic

zabíg sn vz zăbic

ZĂBÍC s. n. (Olt.) Bulz de mămăligă prăjit în unsoare. (din zob)

ZĂBÍG s. n. (Var., Olt.) Zăbic. (din zob)

zabic n. (Oltenia) mâncare din mălaiu prăjit în untură și copt în țest. [Origină necunoscută].

zabíc și -íg, V. zăbic.

zăbíc și -íg n., pl. urĭ (turc.?). Olt. Ban. Un fel de mîncare făcută din fărîme de mălaĭ (turtă) orĭ și de mămăligă uscată și din oŭă prăjite în untură. – Și zăpig (Gorj), zibic (CL. 1922, 372, și ArhO. 1928, 158), zabic și -ig. Și cocîrțăŭ (Olt. Ban.) și puriceĭ (Munt. Mold.).

zăpíg, V. zăbic.

zibíc, V. zăbic.