zapsî́ v vz zăpsi

ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste. – Et. nec.

ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste, a băga de seamă. – Et. nec.

ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Mold., Transilv.) A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvîrșit în ascuns; a surprinde. De-ar fi zăpsit-o Răduțu vorbind încet cu flăcăul Zadoinei, i-ar fi tras pe drum o bătaie s-o ție minte cît a fi și-a trăi. SADOVEANU, O. II 66. Zăpseam pe domnul Georges că mă trage din cînd în cînd, ironic, cu coada ochiului. HOGAȘ, M. N. 38. Avea mare ciudă pe mine, de cînd mă zăpsise în grădina lui, la furat mere domnești și pere sîntiliești. CREANGĂ, A. 68. 2. A simți, a observa, a băga de seamă. înspre pășunea mioarelor se isca numaidecît o bală de lup. Cum făcea, cum dregea acea fiară, nimene n-o putea zăpsi și prinde. SADOVEANU, O. L. 130. Sfetnicii așteaptă pînă ce-nnoptează bine, Ca nu cumva, din ’tîmplare, să-i zăpsească oarecine. COȘBUC, P. II 130. Dacă n-ar fi ațipit Bucur, ar fi auzit fîșîitul frunzelor și l-ar fi zăpsit cînd își lega calul de una din sălciile de peste viroagă. SLAVICI, V. P. 168. ♦ Intranz. A prinde de veste despre... De bănetul acesta a zăpsit unul Lungoci, care într-o noapte l-a furat. ȘEZ. XVIII 197. Variantă: zăpșí vb. IV.

ZĂPȘÍ vb. IV v. zăpsi.

ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns. 2. A simți, a observa, a prinde de veste, a băga de seamă.

zăpsí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpsésc, imperf. 3 sg. zăpseá; conj. prez. 3 să zăpseáscă

zăpsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpsésc, imperf. 3 sg. zăpseá; conj. prez. 3 zăpseáscă

ZĂPSÍ vb. v. constata, observa, prinde, remarca, sesiza, surprinde, vedea.

zăpsí (-sésc, -ít), vb. – A prinde, a surprinde. Origine incertă. Pare a fi sb. zabŭšiti „a afla, a găsi” caz în care este dubletul lui zăpuși. Această der., semnalată deja de Philippide, Principii, 17, ar fi mai convingătoare dacă s-ar confirma forma zăpși, menționată de acest autor și care nu apare în dicționare. Apropierea de zapt (Iordan, BF, II, 195), interesantă, suscită aceeași îndoială fonetică. Der. de la a găjbi (Tiktin) sau din letonul zapstit „a prinde” (Scriban) nu este convingătoare.

ZĂPSÍ vb. IV. ~. (prob. din sb. zabušiti = a găsi, a da peste)

A ZĂPSÍ ~ésc tranz. reg. 1) (persoane) A prinde fără veste asupra unui fapt; a surprinde. 2) A observa (la momentul potrivit); a prinde de veste. /Orig. nec.

zăpsì v. Mold. a surprinde: mă zăpsise în grădina lui CR. [Slav. ZABŬȘITI].

zăpsésc v. tr. (letic zapstít, a apuca, litv. capnóti, a apuca, cápt, hîț! dintr’o răd. reflexă din care vine și turc. ar. zabt, stăpînire. [V. zabet, zapt] și rom. țapină, sapină, precum și sapă și interj. jap și hap 2. Bern. I, 121. V. și găbjesc). Ban. Trans. Mold. Prind, surprind (un hoț): cĭobanu fusese zăpsit (Sov. 169). V. intr. Oblicesc: de bănetu acesta a zăpsit unu Lungocĭ, care l-a furat (Șez. 30, 197).

zăpsi vb. v. CONSTATA. OBSERVA. PRINDE. REMARCA. SESIZA. SURPRINDE. VEDEA.