zăpăit definitie

2 intrări

19 definiții pentru zăpăit

ZĂPĂÍ, pers. 3 zăpăie, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra, a hămăi. – Zapa + suf. -ăi.
ZĂPĂÍT, zăpăituri, s. n. (Reg.) Faptul de a zăpăi; zăpăitură, lătrat, hămăit. – V. zăpăi.
ZĂPĂÍ, pers. 3 zắpăie, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra, a hămăi. – Zapa + suf. -ăi.
ZĂPĂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a zăpăi; zăpăitură, lătrat, hămăit. – V. zăpăi.
ZĂPĂÍ, zăpăiesc și zăpăi, vb. IV. Intranz. (Mold., despre cîini) A lătra, a hămăi. Brațe mînioase băteau în porți, zăpăiau cînii după zaplazuri, glasuri speriate întrebau. CAMILAR, N. II 402. Vacile mugesc, cînii zăpăiesc și fumul vînăt se ridică de pe curte și de pe saț. SADOVEANU, O. I 50.
ZĂPĂÍT, zăpăituri, s. n. (Mold.) Lătrat, hămăit.
ZĂPĂÍ, pers. 3 zắpăie, vb. IV. Intranz. (Reg., despre câini) A lătra, a hămăi. – Onomatopee.
ZĂPĂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a zăpăi; lătrat, hămăit.
zăpăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zăpăie, imperf. 3 sg. zăpăiá conj. prez. 3 să zắpăie
zăpăít (reg.) s. n., pl. zăpăíturi
zăpăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. zăpăie, imperf. 3 sg. zăpăiá
zăpăít s. n., pl. zăpăíturi
zăpăít s. n., pl. zăpăíturi
ZĂPĂÍ vb. v. hămăi, lătra.
ZĂPĂÍT s. v. hămăială, hămăire, hămăit, hămăitură, lătrare, lătrat, lătrătură.
zăpăì v. Mold. a lătra. [Onomatopee: zapa! zapa!].
zắpăĭ și -ĭésc, a v. intr. (d. zap. Cp. și cu ung. zöpögni, a plînge suspinînd). Nord. Latru furios: cîniĭ săriră zăpăind, Sadov. VR. 1911, 7, 7).
zăpăi vb. v. HĂMĂI. LĂTRA.
zăpăit s. v. HĂMĂIALĂ. HĂMĂIRE. HĂMĂIT. HĂMĂITURĂ. LĂTRARE. LĂTRAT. LĂTRĂTURĂ.

zăpăit dex

Intrare: zăpăi
zăpăi conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb intranzitiv unipersonal
Intrare: zăpăit
zăpăit substantiv neutru