Dicționare ale limbii române

2 intrări

10 definiții pentru zăpăire

ZĂPĂÍ, pers. 3 zăpăie, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra, a hămăi. – Zapa + suf. -ăi.
ZĂPĂÍ, pers. 3 zắpăie, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra, a hămăi. – Zapa + suf. -ăi.
ZĂPĂÍ, zăpăiesc și zăpăi, vb. IV. Intranz. (Mold., despre cîini) A lătra, a hămăi. Brațe mînioase băteau în porți, zăpăiau cînii după zaplazuri, glasuri speriate întrebau. CAMILAR, N. II 402. Vacile mugesc, cînii zăpăiesc și fumul vînăt se ridică de pe curte și de pe saț. SADOVEANU, O. I 50.
ZĂPĂÍ, pers. 3 zắpăie, vb. IV. Intranz. (Reg., despre câini) A lătra, a hămăi. – Onomatopee.
zăpăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zăpăie, imperf. 3 sg. zăpăiá conj. prez. 3 să zắpăie
zăpăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. zăpăie, imperf. 3 sg. zăpăiá
ZĂPĂÍ vb. v. hămăi, lătra.
zăpăì v. Mold. a lătra. [Onomatopee: zapa! zapa!].
zắpăĭ și -ĭésc, a v. intr. (d. zap. Cp. și cu ung. zöpögni, a plînge suspinînd). Nord. Latru furios: cîniĭ săriră zăpăind, Sadov. VR. 1911, 7, 7).
zăpăi vb. v. HĂMĂI. LĂTRA.

Zăpăire dex online | sinonim

Zăpăire definitie

Intrare: zăpăi
zăpăi conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb intranzitiv unipersonal
Intrare: zăpăire
zăpăire infinitiv lung