ZĂPĂDÍ, zăpădésc, vb. IV. Tranz. (Var., înv.) A înzăpezi. (din zăpadă < sl. zapadŭ = cădere; cf. bg. zapad = apus)

înzăpădésc și (Cor.) zăpădésc v. tr. (d. zăpadă. V. nă-pădesc). Întroĭenesc: viscolu a înzăpădit trenu, trenu s’a înzăpădit. – Și înzăpezesc (d. pl. zăpezĭ), cuv. greșit format de ignoranțĭ.

zăpădésc, V. înz-.