ZĂPĂCITÓR, -OÁRE, zăpăcitori, -oare, adj. Care zăpăcește; amețitor, uluitor. – Zăpăci + suf. -tor.

ZĂPĂCITÓR, -OÁRE, zăpăcitori, -oare, adj. Care zăpăcește; amețitor, uluitor. – Zăpăci + suf. -tor.

ZĂPĂCITÓR, -OÁRE, zăpăcitori, -oare, adj. (Rar) Care zăpăcește; amețitor, uluitor. Tînărul nostru, într-o vreme relativ scurtă, a putut să-și scape memoria de acest material zăpăcitor, uitîndu-l. GHEREA, ST. CR. II 341.

ZĂPĂCITÓR, -OÁRE, zăpăcitori, -oare, adj. Care zăpăcește; amețitor, uluitor. – Din zăpăci + suf. -(i)tor.

zăpăcitór adj. m., pl. zăpăcitóri; f. sg. și pl. zăpăcitoáre

zăpăcitór adj. m., pl. zăpăcitóri; f. sg. și pl. zăpăcitoáre

ZĂPĂCITÓR adj. v. amețitor, năucitor, uimitor, uluitor.

ZĂPĂCITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care zăpăcește; uluitor; stupefiant. /a zăpăci + suf. ~tor

zăpăcitor adj. v. AMEȚITOR. NĂUCITOR. UIMITOR. ULUITOR.