Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru z─âng─âitur─â

ZĂNGĂITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.
Z─éNG─éNIT├ÜR─é, z─âng─ânituri, s. f. Z─âng─ânire. [Var.: z─âng─âit├║r─â, z├óng─ânit├║r─â s. f.] ÔÇô Z─âng─âni + suf. -tur─â.
ZÂNGĂNITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.
ZĂNGĂITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.
Z─éNG─éNIT├ÜR─é, z─âng─ânituri, s. f. Z─âng─ânire. [Var.: z─âng─âit├║r─â, z├óng─ânit├║r─â s. f.] ÔÇô Z─âng─âni + suf. -tur─â.
ZÂNGĂNITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.
ZĂNGĂITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.
Z─éNG─éNIT├ÜR─é, z─âng─ânituri, s. f. Z─âng─ânire. ÔÇô Variante: z├«ng─âit├║r─â, z─âng─âit├║r─â (ODOBESCU, S. I 67), z├«ng─ânit├║r─â s. f.
ZÎNGĂITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.
ZÎNGĂNITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.
ZĂNGĂITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.
Z─éNG─éNIT├ÜR─é, z─âng─ânituri, s. f. Z─âng─ânire. [Var.: z─âng─âit├║r─â, z├óng─ânit├║r─â s. f.] ÔÇô Din z─âng─âni + suf. -(i)tur─â.
ZÂNGĂNITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.
z─âng─ânit├║r─â s. f., g.-d. art. z─âng─ânit├║rii; pl. z─âng─ânit├║ri
z─âng─ânit├║r─â s. f., g.-d. art. z─âng─ânit├║rii; pl. z─âng─ânit├║ri
ZĂNGĂNITÚRĂ s. 1. v. zăngănit. 2. v. zornăit.
z─âng─ânitur─â f. z─âng─ânit prelung.
Z─éNG─éNITUR─é s. 1. z─âng─âneal─â, z─âng─ânire, z─âng─ânit, (reg.) z─âng─ât. (~ de arme.) 2. z─âng─âneal─â, z─âng─ânire, z─âng─ânit, zorn─âial─â, zorn─âit, zorn─âitur─â, zuruial─â, zuruit, zuruitur─â, (rar) zornet, (reg.) zurai. (~ de lan╚Ťuri.)

Z─âng─âitur─â dex online | sinonim

Z─âng─âitur─â definitie

Intrare: z─âng─ânitur─â
z─âng─ânitur─â substantiv feminin
zângănitură substantiv feminin
z─âng─âitur─â substantiv feminin
zângăitură substantiv feminin