ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

ZĂMISLÍRE, zămisliri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zămisli; concepere; naștere, reproducere, înmulțire. – V. zămisli.

ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

ZĂMISLÍRE, zămisliri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) zămisli; concepere; naștere, reproducere, înmulțire. – V. zămisli.

ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Învechit și arhaizant) 1. Tranz. A concepe fătul. Pe urmașul meu... nu-l voi zămisli pînă n-ei fi pregătit să domnești în locul lui. DELAVRANCEA, O. II 93. Și-i puse numele Pipăruș Petru, căci dintr-un fir de piper era zămislit. RETEGANUL, P. V 27. Tu nu ești a lui fiică; pre tine Mnemosina Te-a zămislit în sînu-i cu cine știe cine. NEGRUZZI, S. II 215. 2. Refl. A se naște, a se întrupa, a lua ființă. Bogătași ce cu piciorul dați la inimi în gunoi... N-am cu voi nici un amestec, căci în lume de-ați trăit Este o satiră-ntreagă faptul că v-ați zămislit, MACEDONSKI, O. I 97. ◊ Intranz. Se uită la boierii pre carii el i-a înălțat și i-a îmbogățit; prevede vrajba, neunirea, nesațiul și trădarea zămislind în inimile lor. NEGRUZZI, S. I 272. 3. Tranz. Fig. A crea, a produce; a forma, a înfiripa. Tresare-un gînd și moare-o simfonie Din cîntecul cel zămislit de mult. GOGA, C. P. 141. Sărăcia prin ea însăși are tendința de a zămisli sentimentele și caracterele de care am vorbit. GHEREA, ST. CR. III 77. Precum vremea închisă zămislește visuri spăimîntoase, așa poate că oi fi avînd și eu peri răi și te înșală părerile. ISPIRESCU, L. 288. ◊ (Rar, cu privire la obiecte concrete) Oleana ridica de pe fereastră paianjinișul perdelei și pe trandafirii pe care îi zămislea în gherghef lăsa și mai adînc obraji de trandafiri. GALACTION, O. I 70. ◊ Refl. Fără îndoială că în capul lui Năstase Blîndu se zămislise un gînd mare. SADOVEANU, O. VI 353. Atunci, înfricoșata arătare pe care maica Rahila o aștepta se zămisli sub largă undire a dimineții. GALACTION, O. I 322. Căci vecinicia ce nu-ncepe și nu sfîrșeșle niciodată Se zămislește-n toată clipa printr-o zidire neîncetată. MACEDONSKI, O. I 230.

ZĂMISLÍRE, zămisliri, s. f. (Învechit și arhaizant) Acțiunea de a zămisli; concepere; reproducere, înmulțire, naștere. E oare indiferent dacă muma omului, pînă la zămislire și după ea, a trăit în aer curat, în belșug, iubind pe bărbatul său, ori a trăit în societatea capitalista ca proletară, lucrînd 16 ore pe zi în mine de cărbuni...? GHEREA, ST. CR. II 17. Dobitoace toate... Cătră zămisliri și creșteri se văd din fire silite. CONACHI, P. 295. Fig. Iubire, sete de viață. Tu faci să circule în lume Puterea ta de zămislire Și miliardele de forme De-a lungul vremii să se-nșire. VLAHUȚĂ, O. A. I 59.

ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Înv. și arh.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Slav (v. sl. zamysliti).

ZĂMISLÍRE, zămisliri, s. f. (Înv. și arh.) Acțiunea de a (se) zămisli; concepere; naștere, reproducere, înmulțire.

zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 să zămisleáscă

zămislíre (pop.) s. f., g.-d. art. zămislírii; pl. zămislíri

zămislí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 sg. și pl. zămisleáscă

zămislíre s. f., g.-d. art. zămislírii; pl. zămislíri

ZĂMISLÍ vb. (BIOL.) a concepe, (înv.) a naște. (Un bărbat care poate ~.)

ZĂMISLÍ vb. v. afla, concepe, crea, descoperi, elabora, face, găsi, gândi, imagina, inventa, naște, născoci, plănui, plăsmui, procrea, proiecta, realiza, scorni.

ZĂMISLÍRE s. v. concepere, concepție, naștere, parturiție, procreare, procreație.

zămislí (-lésc, -ít), vb. – A concepe. Sl. zamysliti (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 468; Conev 59), cf. bg. zamislja se. În sl. numai cu sensul de „a concepe cu mintea”; sensul de „a procrea, a rămîne însărcinată”, propriu rom., se datorează neîndoielnic vechilor traducători, care dădeau cuv. rom. sensul dublu al gr. συλλαμβάνειν, lat. concipere (Tiktin).

A ZĂMISLÍ ~ésc tranz. înv. 1) A face să ia ființă (prin fecundare). 2) A face să se zămislească. /<sl. zamysliti

A SE ZĂMISLÍ mă ~ésc intranz. 1) A apărea pe lume; a căpăta viață; a se naște. 2) fig. A lua naștere; a se constitui; a se forma; a apărea. /<sl. zamysliti

zămislì v. 1. a concepe: vei zămisli în pântece și vei naște fiu (stil biblic); 2. fig. a naște: vremea închisă zămislește visuri spăimântoase ISP. [Slav. ZAMYSLITI, a cugeta, de unde a procrea; dela abstract la concret, procedare metaforică foarte rară (cf. invers concepe)].

zămislire f. 1. acțiunea de a zămisli; 2. Zămislirea sfântului Ioan, sărbătoare ce cade pe ziua de 23 Septemvrie.

zămislésc v. tr. (vsl. za-myslĭtĭ, „a cugeta” [d. myslĭ, cugetare], de unde, pintr’o rară metaforă de la abstract la concret, „a concepe” p. „a naște”. Cp. cu concep). Concep: a zămisli un gînd (Rar). Concep (p. a naște): a zămisli un prunc.

zămislire f. Acțiunea de a zămisli. Zămislirea sfîntuluĭ Ĭon, o sărbătoare la 23 Septembre.

ZĂMISLI vb. (BIOL.) a concepe, (înv.) a naște. (Un bărbat care poate ~.)

zămisli vb. v. AFLA. CONCEPE. CREA. DESCOPERI. ELABORA. FACE. GĂSI. GÎNDI. IMAGINA. INVENTA. NAȘTE. NĂSCOCI. PLĂNUI. PLĂSMUI. PROCREA. PROIECTA. REALIZA. SCORNI.

zămislire s. v. CONCEPERE. CONCEPȚIE. NAȘTERE. PARTURIȚIE. PROCREARE. PROCREAȚIE.

zămislíre, zămisliri s. f. Concepere, naștere. ◊ Neprihănita zămislire = dogmă a Bis. catolice formulată de papa Pius IX la 8 decembrie 1854 și reluată de Conciliul Vatican II în 1964 (Immaculata conceptio), potrivit căreia Fecioara Maria a fost zămislită și s-a născut fără păcatul strămoșesc. – Din zămisli.