zălogire definitie

2 intrări

20 definiții pentru zălogire

zalogí sn vz zălogi
ZĂLOGÍ, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanție un obiect; a amaneta. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog2.
ZĂLOGÍRE, zălogiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zălogi și rezultatul ei. – V. zălogi.
ZĂLOGÍ, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanție un obiect; a amaneta. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog2.
ZĂLOGÍRE, zălogiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zălogi și rezultatul ei. – V. zălogi.
ZĂLOGÍ, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) 1. (Cu privire la obiecte) A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanție; a amaneta, a gaja (sau a opri ca amanet). Vezi cîți datornici și-au zălogit vitele la bancă. VORNIC, P. 174. Oamenii își zălogeau glia, vitele, sumanele – cînd nevoia îi pișcă prea tare. CAMILAR, N. I 332. Șapte mori... Pe toate le-au zălogit. SEVASTOS, C. 160. ♦ Fig. A tocmi, a angaja. Una cîte una, femeile veneau la Raveica să-și zălogească brațele, pe oricît, numai să nu li se usuce de foame pruncii. CAMILAR, N. I 333. 2. (Cu privire la persoane) A da (rar, a reține) ca gaj, ca garant, ca ostatic. M-am tocmit cu alt priceput ca să-i spun ceva care să-i placă, și dacă nu i-a plăcea, să mă zălogească pentru o sută de galbeni. SADOVEANU, D. P. 156.
ZĂLOGÍRE, zălogiri, s. f. (Învechit) Acțiunea de a zălogi; luare (sau dare) ca amanet sau ca ostatic.
ZĂLOGÍ, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și arh.) 1. A amaneta un obiect. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog.
ZĂLOGÍRE, zălogiri, s. f. (Înv. și arh.) Acțiunea de a zălogi.
zălogí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălogésc, imperf. 3 sg. zălogeá conj. prez. 3 să zălogeáscă
zălogíre (înv.) s. f., g.-d. art. zălogírii; pl. zălogíri
zălogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălogésc, imperf. 3 sg. zălogéa; conj. prez. 3 sg. și pl. zălogeáscă
zălogíre s. f., g.-d. art. zălogírii; pl. zălogíri
ZĂLOGÍ vb. v. amaneta.
ZĂLOGÍRE s. v. amanetare, ipotecare, sechestrare.
A ZĂLOGÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte) A da ca zălog; a amaneta. 2) (obiecte) A lua ca zălog; a amaneta. 3) (persoane) A oferi în calitate de ostatic. 4) (persoane) A reține în calitate de ostatic. /Din zălog
zălogì v. a pune zălog, a amaneta.
zălogésc și (vechĭ) -jésc v. tr. (d. zălog; vsl. založiti, a amaneta. V. oblojesc). Amanetez, pun zălog. Primesc ca zalog (Vechĭ).
zălogi vb. v. AMANETA.
zălogire s. v. AMANETARE. IPOTECARE. SECHESTRARE.

zălogire dex

Intrare: zălogi
zăloji verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv
zălogi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: zălogire
zălogire substantiv feminin