zălog definitie

23 definiții pentru zălog

zalóc sn vz zălog
ZĂLÓG1, zălogi, s. m. Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.
ZĂLÓG2, zăloage, s. n. (Pop.) 1. Amanet, garanție, gaj, chezășie. ◊ Expr. A-și lăsa pieile (sau pielea) zălog = a cădea în mâinile dușmanului, a-și pierde viața, a se lăsa omorât ♦ Sechestru, ipotecă. 2. Obiect (rar persoană) lăsat ca garanție [Pl. și: zăloguri] – Din sl. zalogŭ.
ZĂLÓG1 s. m. (Reg.) Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.
ZĂLÓG2, zăloguri, s. n. (Pop.) 1. Amanet, garanție, gaj, chezășie ◊ Expr. A-și lăsa pieile (sau pielea) zălog = a cădea în mâinile dușmanului, a-și pierde viața, a se lăsa omorât. ♦ Sechestru, ipotecă. 2. Obiect (rar persoană) lăsat ca garanție. – Din sl. zalogŭ.
ZĂLÓG, zăloguri și zăloage, s. n. (Învechit) 1. (Construit de obicei cu verbele «a pune», «a da», «a lua», «a opri», «a ține» etc.) Amanet, garanție, gaj, chezășie. A venit cu citeva lucruri să le puie zălog în mina părintelui, ori să le lăse drept plată pentru slujbele sfinte. SADOVEANU, P. M. 161. Mai aveam eu... o goarnă! Dar mi-a luat-o perceptoriu zălog... pentru un rest de parale. MIRONESCU, S. A. 29. Am înțăles că ești talpa-iadului. Na sumame. din spinare zălog. ALECSANDRI, T. 1557. ◊ (Rar, gajul este o persoană) Unii băieți se și mutară de la Tirțec (mai 1862), dar Eminescu nu putu face același lucru pentru că, neplătindu-i-se costul, gazda îl oprise zălog. CĂLINESCU, E. 77. Dacă nu mi-a plăcea nimic din ce mi-i spune, să-mi rămîi zălog pe o sută de galbeni. SADOVEANU, D. P. 15 5. ◊ Fig. Cu sufletul rămas zălog. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 232. ◊ Expr. A-și lăsa pieile zălog = a cădea în mîinile dușmanului; a-și pierde viața, a se lăsa onaorît. La goană mare, crezi d-ta că puțini lupi dau cinstea pe rușine, lăsîndu-și pieile zălog? CREANGĂ, O. A. 121. ♦ Sechestru; ipotecă. Se urcă oratorul la tribună, Fiecare se întreabă: oare ce-o să ne mai spună? Ascultați-l: «Astăzi țara, domnilor, e fericită...Sîntem una: azi covorul este frate cu țolinca; De zălog și de bătaie a scăpat acum opinca». BELDICEANU, P. 118. 2. Lucru (rar persoană sau grup de persoane) lăsat cuiva ca garanție. Viteze Tomșa, iată copilul tău iubit! Am respectat zălogul, odor neprețuit, Și l-am păstrat în viață cu dragoste, cu bine, Cum merită odrasla unui viteaz ca tine. ALECSANDRI, T. II 190. Boierii cei mici, către care domnul se arăta cu dragoste, îl îndemnară atunci ca să trimiță pe boierii cei mari, cu familiile lor, zălog la turci. BĂLCESCU, O. I 87.
ZĂLÓG, zăloage, s. n. (Înv. și arh.) 1. Amanet, garanție, gaj, chezășie. ◊ Expr. A-și lăsa pieile zălog = a cădea în mâinile dușmanului, a-și pierde viața. ♦ Sechestru, ipotecă. 2. Obiect (rar persoană) lăsat ca garanție. – Slav (v. sl. zalogŭ).
zălóg1 (arbust) s. m., pl. zălógi
zălóg2 (garanție) (pop.) s. n., pl. zăloáge
zălóg s. m. /zăloágă s. f. (arbust), pl. zălógi/zăloáge
zălóg (amanet) s. n., pl. zălóguri/zăloáge
zălóg s. m. / zăloágă s. f. (arbust), pl. zălógi / zăloáge
zălóg (amanet) s. n., pl. zălóguri / zăloáge
ZĂLÓG s. (BOT.; Salix cinerea) salcie, (reg.) iovă, loză, răchită.
ZĂLÓG s. v. amanet, gaj, garanție, ipotecă, ostatic, sechestru.
ZĂLÓG3, zălógi, s. m. Ostatic. (din sl. zalogŭ)
zălóg (-gi), s. m.1. Ostatic. – 2. (S. n.) Gaj, amanet, garanție. – 3. (S. n.) Șnur, semn care servește de indicator în cărți. – Var. 2-3, zăloagă. Sl. zalogŭ, zaloga (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 468), cf. bg. zalog, mag. zálog. – Der. zălogi, vb. (a lua, a asigura, a da în garanție); zălogaș, s. m. (posesorul unui gaj).
ZĂLÓG ~oáge n. pop. Obiect de valoare lăsat sau luat drept garanție; amanet; gaj. A lăsa ~. [Pl. și zăloguri] /<sl. zalogu
amanet n. 1. obiect depus ca garanție: și-a pus casa amanet; 2. persoană lăsată drept garanție: își deteră copii amanet unul altuia BĂLC. [Turc. AMANET: ca termen juridic, amanet a căutat să înlocuească pe zălog, ce figurează în vechea legislațiune, și la rândul său începe să fie înlocuit de neologismul ipotecă].
zălog n. 1. amanet: a pune zălog; 2. ostatic; 3. fig. gaj: zălog de încântătoare nădejdi OD. [Slav. ZALOGŬ].
zălóg n., pl. oage (vsl. za-logŭ, za-loga, amanet. V. răz-log). Amanet. Ostatic.
ZĂLOG s. (BOT.; Salix cinerea) salcie, (reg.) iovă, loză, răchită.
zălog s. v. AMANET. GAJ. GARANȚIE. IPOTECĂ. OSTATIC. SECHESTRU.

zălog dex

Intrare: zălog (arbust)
zălog 1 s.m. substantiv masculin
Intrare: zălog (amanet)
zălog 3 pl. -uri substantiv neutru
zălog 2 pl. -e substantiv neutru