ZĂLOÁGĂ, zăloage,
s. f. (
Înv. și
pop.)
1. Fâșie de hârtie, de pânză, de piele etc. care se introduce între paginile unei cărți pentru a însemna locurile care prezintă interes; semn de carte.
2. Capitol dintr-o carte. – Din
rus. zaloga. ZĂLÓG1, zălogi,
s. m. Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). –
Et. nec. ZĂLOÁGĂ, zăloage,
s. f. (
Reg.)
1. Fâșie de hârtie, de pânză, de piele etc. care se introduce între paginile unei cărți pentru a însemna locurile care prezintă interes; semn de carte.
2. Capitol dintr-o carte. – Din
rus. zaloga. ZĂLÓG1 s. m. (
Reg.) Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). –
Et. nec. ZĂLOÁGĂ, zăloage,
s. f. 1. Fîșie de hîrtie, de pînză, de piele etc., care se introduce între paginile unei cărți, pentru a însemna locurile care prezintă interes; semn de carte. O mulțime de zăloage chibzuite de hîrtie arătau locuri de interes, CĂLINESCU, E. O. I 64. Am văzut deodată galbenii d-tale trandafiri!... tot ce-am mai putut să fac a fost să așez acele flori, zăloagă, in cartea sfintă. GALACTION, O. I 349. Ca să facă, pesemne, un pic de haz, schimbă pe furiș zăloaga de la octoihul mare, trecînd-o peste citeva foi mai nainte. STĂNOIU, C. I. 199.
2. Parte dintr-o carte; capitol. Deschide cu mare evlavie sfînta carte la zăloaga a treia. HOGAȘ, H. 52.
ZĂLOÁGĂ, zăloage,
s. f. (
Reg.)
1. Fâșie de hârtie, de pânză, de piele etc. care se introduce între paginile unei cărți; semn de carte.
2. Capitol dintr-o carte. – Rus
zaloga. zăloágă (semn de carte, capitol) (
înv.,
pop.)
s. f.,
g.-d. art. zăloágei;
pl. zăloáge
zălóg1 (arbust)
s. m.,
pl. zălógi
zăloágă (semn de carte, capitol) s. f., g.-d. art. zăloágei; pl. zăloáge zălóg s. m. /zăloágă s. f. (arbust), pl. zălógi/zăloáge zăloágă (semn de carte, capitol) s. f., g.-d. art. zăloágei; pl. zăloáge
zălóg s. m. /
zăloágă s. f. (arbust), pl. zălógi / zăloáge
ZĂLOÁGĂ s. v. capitol, semn. ZĂLÓG s. (BOT.; Salix cinerea) salcie, (reg.) iovă, loză, răchită. ZĂLÓG3, zălógi,
s. m. Ostatic. (din
sl. zalogŭ)
zălóg (-gi), s. m. –
1. Ostatic. –
2. (
S. n.) Gaj, amanet, garanție. –
3. (
S. n.) Șnur, semn care servește de indicator în cărți. –
Var. 2-3, zăloagă.
Sl. zalogŭ, zaloga (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 468),
cf. bg. zalog,
mag. zálog. –
Der. zălogi,
vb. (a lua, a asigura, a da în garanție); zălogaș,
s. m. (posesorul unui gaj).
ZĂLOÁGĂ ~ge n. înv. Indicator (de diferite forme), de obicei din hârtie, care se punea într-o carte (pentru a găsi ușor pagina unde s-a oprit cu cititul sau locurile ce prezintă interes); semn de carte. /<sl. zaloga amanet n.
1. obiect depus ca garanție: și-a pus casa amanet;
2. persoană lăsată drept garanție: își deteră copii amanet unul altuia BĂLC. [Turc. AMANET: ca termen juridic, amanet a căutat să înlocuească pe
zălog, ce figurează în vechea legislațiune, și la rândul său începe să fie înlocuit de neologismul
ipotecă].
zăloágă f., pl. e (vsl. zaloga, zălog, adică „pus undeva”. V.
năloagă). Est. Panglică pusă ca semn într’o carte.
zăloagă s. v. CAPITOL. SEMN. ZĂLOG s. (BOT.; Salix cinerea) salcie, (reg.) iovă, loză, răchită.