zăloagă definitie

22 definiții pentru zăloagă

zalóc sn vz zălog
ZĂLOÁGĂ, zăloage, s. f. (Înv. și pop.) 1. Fâșie de hârtie, de pânză, de piele etc. care se introduce între paginile unei cărți pentru a însemna locurile care prezintă interes; semn de carte. 2. Capitol dintr-o carte. – Din rus. zaloga.
ZĂLÓG1, zălogi, s. m. Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.
ZĂLOÁGĂ, zăloage, s. f. (Reg.) 1. Fâșie de hârtie, de pânză, de piele etc. care se introduce între paginile unei cărți pentru a însemna locurile care prezintă interes; semn de carte. 2. Capitol dintr-o carte. – Din rus. zaloga.
ZĂLÓG1 s. m. (Reg.) Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.
ZĂLOÁGĂ, zăloage, s. f. 1. Fîșie de hîrtie, de pînză, de piele etc., care se introduce între paginile unei cărți, pentru a însemna locurile care prezintă interes; semn de carte. O mulțime de zăloage chibzuite de hîrtie arătau locuri de interes, CĂLINESCU, E. O. I 64. Am văzut deodată galbenii d-tale trandafiri!... tot ce-am mai putut să fac a fost să așez acele flori, zăloagă, in cartea sfintă. GALACTION, O. I 349. Ca să facă, pesemne, un pic de haz, schimbă pe furiș zăloaga de la octoihul mare, trecînd-o peste citeva foi mai nainte. STĂNOIU, C. I. 199. 2. Parte dintr-o carte; capitol. Deschide cu mare evlavie sfînta carte la zăloaga a treia. HOGAȘ, H. 52.
ZĂLOÁGĂ, zăloage, s. f. (Reg.) 1. Fâșie de hârtie, de pânză, de piele etc. care se introduce între paginile unei cărți; semn de carte. 2. Capitol dintr-o carte. – Rus zaloga.
zăloágă (semn de carte, capitol) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăloágei; pl. zăloáge
zălóg1 (arbust) s. m., pl. zălógi
zăloágă (semn de carte, capitol) s. f., g.-d. art. zăloágei; pl. zăloáge
zălóg s. m. /zăloágă s. f. (arbust), pl. zălógi/zăloáge
zăloágă (semn de carte, capitol) s. f., g.-d. art. zăloágei; pl. zăloáge
zălóg s. m. / zăloágă s. f. (arbust), pl. zălógi / zăloáge
ZĂLOÁGĂ s. v. capitol, semn.
ZĂLÓG s. (BOT.; Salix cinerea) salcie, (reg.) iovă, loză, răchită.
ZĂLÓG3, zălógi, s. m. Ostatic. (din sl. zalogŭ)
zălóg (-gi), s. m.1. Ostatic. – 2. (S. n.) Gaj, amanet, garanție. – 3. (S. n.) Șnur, semn care servește de indicator în cărți. – Var. 2-3, zăloagă. Sl. zalogŭ, zaloga (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 468), cf. bg. zalog, mag. zálog. – Der. zălogi, vb. (a lua, a asigura, a da în garanție); zălogaș, s. m. (posesorul unui gaj).
ZĂLOÁGĂ ~ge n. înv. Indicator (de diferite forme), de obicei din hârtie, care se punea într-o carte (pentru a găsi ușor pagina unde s-a oprit cu cititul sau locurile ce prezintă interes); semn de carte. /<sl. zaloga
amanet n. 1. obiect depus ca garanție: și-a pus casa amanet; 2. persoană lăsată drept garanție: își deteră copii amanet unul altuia BĂLC. [Turc. AMANET: ca termen juridic, amanet a căutat să înlocuească pe zălog, ce figurează în vechea legislațiune, și la rândul său începe să fie înlocuit de neologismul ipotecă].
zăloágă f., pl. e (vsl. zaloga, zălog, adică „pus undeva”. V. năloagă). Est. Panglică pusă ca semn într’o carte.
zăloa s. v. CAPITOL. SEMN.
ZĂLOG s. (BOT.; Salix cinerea) salcie, (reg.) iovă, loză, răchită.

zăloagă dex

Intrare: zăloagă (semn, capitol)
zăloagă substantiv feminin
Intrare: zăloagă (arbust)
zăloagă substantiv feminin