zăitin definitie

11 definiții pentru zăitin

ZĂITÍN, (2) zăitinuri, s. n. (Reg.) 1. Untdelemn; ulei. ◊ Expr. A fi zăitin pe apă = a fi nevinovat; a învinge, a birui. 2. (La pl.) Sorturi de ulei. – Din sb. zejtin.
ZĂITÍN, zăitinuri, s. n. (Reg.) Untdelemn; ulei. ◊ Expr. A fi zăitin pe apă = a fi nevinovat; a învinge, a birui. – Din scr. zejtin.
ZĂITÍN, zăitinuri, s. n. (Regional) Untdelemn; ulei. Expr. A fi zăitin pe apă = a fi nevinovat; a birui, a învinge. Să nu poftiți să fiți pretutindenea zăitin pre apă. ȚICHINDEAL, F. 266.
ZĂITÍN, zăitinuri, s. n. (Reg.) Untdelemn. ◊ Expr. A fi zăitin pe apă = a fi nevinovat; a învinge, a birui. – Sb. zejtin (< tc.).
zăitín (reg.) (zăi-; s. n., (sorturi) pl. zăitínuri
zăitín s. n. (sil. zăi-), (sorturi) pl. zăitínuri
zăitín s. n. (sil. zăi-), (sorturi) pl. zăitínuri
ZĂITÍN s. v. ulei, untdelemn.
zăitín s. n. – Untdelemn. Sb. zejtin (Tiktin). În Banat.
zăĭtín n., pl. urĭ (sîrb. bg. turc. zeĭtin, d. ar. zeĭtun, id.). Ban. Unt-de-lemn.
zăitin s. v. ULEI. UNTDELEMN.

zăitin dex

Intrare: zăitin
zăitin substantiv neutru
  • silabisire: zăi-tin