zagnátă sf vz zăhată

zahátră sf vz zăhată

ZĂHÁTĂ, zăhate, s. f. (Regional) 1. Perete de nuiele construit pentru a adăposti vitele împotriva vîntului. 2. Ulicioară. Casa... era pe o zăhată strimtă. RETEGANUL, la CADE.

ZĂHÁTĂ s. v. stradelă, străduță.

ZĂHÁT, zăháte, s. n. (Var.) Zăhată.

ZĂHÁTĂ, zăháte, s. f. (Mold.) Gard, îngrăditură din bețe împletite cu nuiele și paie. (din ucr. zahata, zagata)

zăhátă (-te), s. f. – Îngrăditură de pari întrețesuți cu răchită și paie. – Var. zăhat. Rut. zahato, zagata (Candrea; Scriban). În Mold.

zahátă, V. zăhată.

zăhát și (pop.) za- n., pl. urĭ (ca și hat 2 și zăhată). Mold. Sud. Apărătoare de vreascurĭ și spinĭ deasupra unuĭ gard de nuĭele.

zăhátă și (pop.) za- f., pl. e orĭ zăhățĭ (rut. zaháta, zagáta, părete de nuĭele: ceh. zahata, drum îngust. V. zăgaz și hat 2). Nord. Hîj. Poĭată de porcĭ. Perdea de oĭ. Trans. Drum îngust.

zăhată s. v. STRADELĂ. STRĂDUȚĂ.